Sentimentul

Sentimentul este rezultatul emoțiilor. Acest răspuns este mediat de neurotransmițători cum ar fi dopamina, noradrenalina și serotonina. Face parte din dinamica cerebrală a oamenilor și a altor animale, permițându-le să reacționeze la evenimentele din viața de zi cu zi; atunci când o substanță produsă în creier este drenată, există multe emoții.

PsihodinamicăEdit

Acest articol sau secțiune are nevoie de referințe care să apară într-o publicație de renume.
Acest anunț a fost postat în data de 8 septembrie 2019.

Psihodinamica se referă la succesiunea de procese mentale pe care le experimentează o persoană. Aceste psihodinamici sunt conduse de impulsuri psihologice și fiziologice și sunt influențate în mod natural atât de evenimente sau stimuli externi, cât și de stările interne.

Stimulii emoționali sunt orice situație sau stimul extern capabil să modifice starea de spirit a unei persoane. Stimulii emoționali, susținuți în mod corespunzător în timp, pot da naștere la sentimentul, de exemplu, al iubirii romantice, care nu este altceva decât expresia sistemului limbic de a continua să fie supus sarcinilor emoționale necesare care echilibrează și eliberează anumite trăsături nepreferate ale stării de spirit, și care, prin reacție, ne face să credem că duce la o stare de flux care va susține starea de fericire.

Astfel, mintea stabilește scopul, iar evenimentele încurajează sau contracarează atingerea și păstrarea acestuia. Variația minții cu privire la starea preferată a scopului induce în ea ca principiu emoția care ar putea declanșa un sentiment care o motivează să acționeze.

Sentimentele sunt guvernate de legile care guvernează funcționarea energetică a creierului. Inhibarea unui sentiment prin preferința egoului echivalează cu încurajarea unei pofte; amânarea unei pofte favorizează frustrarea sau vehemența. Sentimentele au nevoie de un motiv sau de un canal pentru a atinge o stare de satisfacție și de echilibru.

Memorie și motivațieEdit

Sentimentele asociate cu stările de spirit acționează ca factori de condiționare a unor procese mentale și, prin urmare, pot acționa ca factori de alterare psihodinamică. Este cunoscut faptul că intensitatea amintirilor poate fi puternic influențată de starea de spirit. În special, multe situații traumatice induc stări de spirit foarte specifice care fac ca amintirile create sub o astfel de stare de spirit să fie deosebit de intense și durabile.

Persoanele depresive pot avea percepții foarte ajustate despre ele însele și despre realitate. În timp ce multe persoane care nu sunt depresive și care au o dispoziție mai pozitivă au adesea tendința de a fi optimiste și de a minimiza dificultățile reale. Se crede că, în unele cazuri, „realismul excesiv” al persoanelor depresive le face dificil să acționeze cu entuziasm și încredere, spre deosebire de persoanele „optimiste în mod iluzoriu”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.