Silabele unui cuvânt pot fi împărțite, în funcție de intensitatea cu care sunt pronunțate, în silabe tonice și silabe atonice.
Tonicitatea sau atonicitatea unei silabe este relevantă din punct de vedere fonologic în spaniolă, deoarece poziția accentului într-un cuvânt are o valoare lexicală distinctivă. Silabele tonice și atonice sunt cele care ne permit să diferențiem „revolver” de „revólver”, sau „ánimo” de „animo” sau „animó”.
Silabă tonică
Silaba tonică, numită și silabă accentuată, este cea care prezintă o mai mare proeminență fonetică într-un cuvânt. În acest sens, ea coincide întotdeauna cu accentul prozodic al cuvântului.
În toate cuvintele, cu câteva excepții, există o singură silabă accentuată, restul fiind silabe neaccentuate, ca în cuvintele următoare, unde putem vedea silaba accentuată evidențiată cu bold.
Exemple de silabe accentuate:
- Cercetare
- Ideal
- Acne
- Niciodată
- Independență
- Phoenix
- Legitim
- Compas
- Major
Cum se poate observa, dintre componentele care alcătuiesc silaba tonică, elementul cel mai afectat este vocala sau vocalele care alcătuiesc nucleul silabic, și nu consoanele.
Astfel, tilda, care este semnul grafic care în spaniolă servește pentru a indica, în conformitate cu regulile de accentuare, că o silabă este tonică, merge întotdeauna peste vocala nucleară a silabei tonice.
De exemplu:
- Cântec
- Am căutat
- Amilcar
- Arbore
- Subjugat
- Terraque
Silabă neaccentuată
Silabă neaccentuată, cunoscută și sub numele de silabă neaccentuată, este orice silabă pe care nu cade accentul prozodic al unui cuvânt, adică orice altă silabă decât silaba accentuată a unui cuvânt. Astfel, în cuvintele următoare, silabele evidențiate cu bold sunt silabe atone.
Exemple de silabe atone:
- Prietenie
- Înfruntare
- Expansiune
- Ușurare
- Detriment
- Grabă
- Androgin
- Imperturbabil
- Logic
Există cuvinte considerate în întregime neaccentuate, cum ar fi anumite monosilabe și pronume, de exemplu, de, mi, tu, el, mas, te, te, si, tu, etc.
Vezi și: Cuvinte tonice și atone.