9 martie 2006 (CIDRAP News) Femeile însărcinate care se îmbolnăvesc de infecția cu virusul West Nile (WNV) prezintă probabil un risc destul de mic de malformații congenitale majore la copiii lor, conform primei analize a datelor colectate în 16 state.
Șapte din cei 72 de copii ai mamelor care au avut infecția cu virusul West Nile în timpul sarcinii s-au născut cu anomalii majore, dar momentul în care au apărut bolile indică faptul că doar trei dintre defectele bebelușilor ar fi putut fi cauzate de WNV, potrivit raportului din Pediatrics. Nu a existat nicio dovadă clară de infecție cu WNV la naștere la niciunul dintre cei trei.
După ce primul caz american de infecție congenitală cu VNO a fost raportat în 2002, Centrele pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC) au colaborat cu departamentele de sănătate de stat pentru a înființa un registru de supraveghere pentru femeile care au contractat VNO în timpul sarcinii. Raportul Pediatrics a fost pregătit de o echipă de la CDC și șase departamente de sănătate de stat, având ca autor principal pe Edward B. Hayes, MD, de la CDC.
Pentru registru, furnizorii de servicii medicale au raportat cazurile de WNV la femeile însărcinate către departamentele de sănătate, care au raportat cazurile confirmate în laborator către CDC. CDC le-a cerut apoi furnizorilor de servicii medicale să le ceară pacienților să participe în mod voluntar la registru.
În 2003 și 2004, 77 de femei din 16 state au fost bolnave de VNO și au fost de acord să participe, potrivit raportului. Dintre acestea, 52 au avut febră West Nile, în timp ce 18 au avut boală neuroinvazivă, 6 au avut o boală nespecificată și 1 a avut viremie asimptomatică. Se crede că proporții aproximativ egale de femei au contractat virusul WNV în primul, al doilea și al treilea trimestru de sarcină.
Dintre cele 77 de femei, 71 au dat naștere la un total de 72 de copii; patru femei au avut avorturi spontane și două au avortat. Șaizeci și șapte de copii s-au născut la termen, în timp ce patru au fost prematuri și vârsta gestațională a fost necunoscută pentru unul.
A fost disponibil pentru testare serul din cordonul ombilical de la 55 de sugari, dintre care toți, cu excepția unuia, au fost testați negativ pentru anti-VNV IgM. Bebelușul care a fost testat pozitiv la naștere a crescut normal și a fost testat negativ la vârsta de 1 lună și din nou la 8 luni, sugerând că testul inițial a fost un fals-pozitiv.
Rata avorturilor spontane, a nașterilor premature și a copiilor cu greutate mică la naștere nu a fost mai mare în acest grup decât în populația generală, se arată în raport. Dar 7 din cei 72 de bebeluși au avut anomalii majore, ceea ce este peste rata populației generale (10,6% față de 5,5%). Defectele au inclus un caz de polidactilie (un deget de la picior în plus), doi bebeluși cu un cap anormal de mic (microcefalie), un caz de sindrom Down, o coarctație aortică, o fisură palatină și un caz de lissencefalie (lipsa convoluțiilor normale ale cortexului cerebral).
Dar autorii au concluzionat că doar trei dintre aceste anomalii ar fi putut fi legate de infecția cu VNO a mamei, având în vedere momentul în care au apărut bolile. Acestea au fost cazul de polidactilie (infecție în primul trimestru) și cazurile de microcefalie (infecție în cel de-al doilea trimestru).
Mama bebelușului cu sindromul Downcare apare la concepțiea contractat virusul WNV în al doilea trimestru, se arată în raport. Se crede că celelalte trei anomalii își au originea în primul trimestru, dar femeile nu au contractat virusul WNV până în al treilea trimestru.
„Astfel, dintre cei 7 nou-născuți cu malformații majore, doar 3 au avut defecte care ar fi putut fi cauzate de infecția maternă cu VNO, pe baza momentului în care s-au produs infecțiile și a perioadei de dezvoltare sensibilă pentru malformațiile specifice, și niciunul nu a avut vreo dovadă concludentă a etiologiei VNO”, se arată în articol.
Trei bebeluși dintre cei 72 ar fi putut fi infectați în timpul gestației, chiar dacă testele lor de sânge au fost negative la naștere, se arată în raport. Unul dintre aceștia a avut meningită cu WNV la vârsta de 10 zile, dar s-a recuperat și a crescut normal. Bebelușul cu coarctație aortică a avut un test de sânge pozitiv la vârsta de o lună, dar a fost normal la 14 luni. Bebelușul cu lissencefalie a avut encefalită cu WNV la 17 zile și a murit la 7 săptămâni.
Autorii spun că sensibilitatea testelor pentru IgM anti-VNV în sângele din cordonul ombilical este necunoscută. Prin urmare, ei scriu: „Nu putem exclude posibilitatea ca o infecție congenitală ocultă cu WNV să fi contribuit la anomalii care sunt plauzibile din punct de vedere temporal cu momentul infecției materne cu WNV”.
Raportul spune, de asemenea, că opt bebeluși au avut o creștere anormală, deși cei mai mulți dintre ei au ajuns în cele din urmă la o creștere corespunzătoare vârstei. Nu este clar dacă WNV congenital ar putea explica unele dintre anomaliile de creștere. Sunt necesare studii prospective pentru a clarifica aceste aspecte, concluzionează autorii.