Terapia fizică pentru paralizia cerebrală

Cum ajută terapia fizică?

Fizioterapia este adesea primul pas în tratarea paraliziei cerebrale. Aceasta poate ajuta la îmbunătățirea abilităților motorii și poate împiedica problemele de mișcare să se agraveze în timp. Terapia fizică implementează exerciții de forță și flexibilitate, tratament termic, masaje și echipamente speciale pentru a le oferi copiilor cu paralizie cerebrală mai multă independență.

Măsura în care terapia fizică ajută depinde de gravitatea și tipul fiecărui caz de paralizie cerebrală. Copiii cu cazuri mai ușoare de paralizie cerebrală pot avea nevoie doar de ceva terapie fizică pentru a-și trata afecțiunea. În cazurile mai severe, aceasta poate fi utilizată alături de alte tratamente sau medicamente. Începerea terapiei fizice cât mai devreme posibil le oferă, de obicei, copiilor cele mai bune șanse de îmbunătățire.

Beneficii ale terapiei fizice pentru paralizia cerebrală

Există multe beneficii ale terapiei fizice, de la îmbunătățirea mobilității până la prevenirea problemelor viitoare, cum ar fi contracturile și dislocările articulare, prin menținerea corpului puternic și flexibil. Mulți copii cu paralizie cerebrală își măresc nivelul de autonomie prin terapie fizică.

Terapia fizică poate îmbunătăți:

• Coordonarea
• Balansul
• Forța
• Flexibilitatea
• Rezistența
• Managementul durerii
• Managementul durerii

.

• Postura
• Gândire
• Sănătate generală

Tipurile de exerciții folosite variază și au beneficii specifice pentru fiecare tip de paralizie cerebrală.

Câteva dintre beneficiile în funcție de tipul de paralizie cerebrală includ:

• Spastic – Terapia fizică poate reduce tensiunea musculară și mișcările sacadate asociate cu paralizia cerebrală spastică. Exercițiile, cum ar fi întinderile, pot chiar să amelioreze rigiditatea în timp.
• Atetoidă – Persoanele cu paralizie cerebrală atetoidă folosesc fizioterapia pentru a crește tonusul muscular și a obține mai mult control asupra mișcărilor lor.
• Ataxică – Există exerciții care pot îmbunătăți problemele de echilibru cu care se confruntă cei cu paralizie cerebrală ataxică.

Fizioterapeuții adaptează, de asemenea, tratamentul în funcție de localizarea problemelor de mișcare. Problemele de mișcare la copiii cu paralizie cerebrală pot fi limitate la o jumătate a corpului (hemiplegie), la picioare (diplegie) sau la trunchi și la toate cele patru membre (tetraplegie). Terapeuții prescriu exerciții și rutine speciale pentru hemiplegie, diplegie și cvadriplegie care pot ajuta copilul să recâștige mișcarea în zona afectată în timp.

Fizioterapia poate trata, de asemenea, o serie de alte probleme cu care se confruntă copiii cu PC, inclusiv:

• Scolioza – o curbură anormală a coloanei vertebrale, comună la până la 30 la sută dintre copiii cu paralizie cerebrală
• Cifoză toracică – o curbură a coloanei vertebrale superioare care o îndoaie în față
• Lordoză lombară – o contorsiune a coloanei vertebrale inferioare
• Lordoză pelviană înclinare – o proeminență a bazinului fie în față, fie în spate
• Rotație pelviană – o contorsiune orizontală a bazinului
• Oblicuitate pelviană – o contorsiune a bazinului în unghi
• Genunchiul deformare – genunchi anormal de drepți sau îndoiți care pot fi cauzați de deformări pelviene
• Tendon achilian scurtat – un tendon scurtat care cauzează probleme la mers și la statul în picioare
• Mâna și încheietura mâinii deformări – flexie anormală la nivelul mâinii și încheieturii mâinii care împiedică dezvoltarea abilităților motorii fine

Ce să ne așteptăm la fizioterapie

Fizioterapia este diferită pentru fiecare copil cu paralizie cerebrală. În primul rând, terapeutul trebuie să evalueze problemele de mișcare ale copilului pentru a crea un plan de tratament. Apoi, în general, se folosește o combinație de exerciții, tehnici de relaxare musculară și echipamente speciale pentru a îmbunătăți mișcarea. Gradul în care fizioterapia poate îmbunătăți problemele specifice ale unui copil depinde de gravitatea afecțiunii.

Exerciții

Exercițiile pentru paralizia cerebrală sunt orientate spre tratarea fie a tonusului muscular ridicat, fie a celui scăzut. Tonusul muscular ridicat cauzează rigiditate și spasticitate, în timp ce tonusul muscular scăzut cauzează prea multă flexibilitate și slăbiciune.

Îmbunătățirea tonusului muscular

Exercițiile de flexibilitate și masajele sunt adesea folosite pentru copiii cu paralizie cerebrală spastică; aceste exerciții nu numai că ajută la îmbunătățirea mobilității, dar pot preveni, de asemenea, înăsprirea dureroasă a mușchilor care ar putea necesita o corecție chirurgicală. Exercițiile de antrenament de forță sunt folosite pentru a crește tonusul muscular la copiii cu paralizie cerebrală atetoidă.

Ajutorarea posturii și a mersului

Exercițiile speciale sunt, de asemenea, folosite pentru a ajuta la mers, postură, mișcări de tranziție și deficiențe senzoriale, cum ar fi atingerea și echilibrul. Postura este îmbunătățită prin exerciții care pun accentul pe șezut, îngenuncheat și în picioare. Mișcările de tranziție sunt cele folosite de sugari care duc la mers, cum ar fi rostogolirea și așezarea în șezut.

Echipamente

Fizioterapeuții folosesc o serie de ajutoare de mobilitate pentru a face terapia mai eficientă. Brățările, ghipsurile, atelele și inserțiile pentru încălțăminte sunt tipuri de echipamente ortotice folosite pentru a ajuta la mers, postură și mobilitate articulară.

Terapia fizică include, de asemenea, adesea următoarele instrumente:

• Bole de exerciții
• Benzi de rezistență
• Greutăți libere
• Piscine de înot
• Pachete calde și reci
• Stimulare electrică a mușchilor

În unele cazuri, stimularea electrică este utilizată pentru a îmbunătăți mersul și funcția membrelor superioare. Această terapie utilizează electrozi mici pentru a stimula anumiți mușchi.

Terapie fizică în funcție de vârstă

Pe măsură ce copiii cresc, nevoile lor de terapie fizică se schimbă. Fizioterapeuții trebuie să ajusteze și să adapteze tratamentele în diferite stadii de dezvoltare. Cele mai importante etape sunt atunci când copilul este un copil mic și în primii ani de școală.

• Copii mici – Terapia pentru copiii mici tinde să se concentreze pe timpul de joacă. Copiii aflați în primele etape de dezvoltare învață și experimentează multe prin joc, ceea ce face ca acesta să fie un aspect important al terapiei timpurii. Copiii mici cu PC sunt adesea reticenți în a-și atinge fața sau în a practica anumite mișcări care sunt necesare pentru învățare și dezvoltare fizică. Un terapeut îi poate ajuta pe copii să depășească această reticență.

• Copii mici – În timpul vârstei școlare, aproximativ între 5 și 12 ani, copiii cu paralizie cerebrală experimentează noi probleme de mișcare, în parte pentru că organismul lor este în creștere. Kinetoterapia poate ajuta să se asigure că copiii cresc într-un mod care să favorizeze funcția lor motorie. Exercițiile și ortezele sunt cel mai frecvent utilizate la această vârstă. Terapia ajută, de asemenea, să insufle obiceiuri sănătoase și o mentalitate proactivă.

Căutarea unui fizioterapeut

Părinții care caută un terapeut trebuie să găsească pe cineva care are experiență în tratarea copiilor cu paralizie cerebrală. Fizioterapeuții cu experiență în tratarea paraliziei cerebrale cerebrale înțeleg nevoile unice ale acestor copii și pot adapta un regim de tratament individualizat.

Fizioterapeuții folosesc observația și o serie de teste standardizate pentru a măsura funcția motorie. Ei caută posturi și mișcări specifice care ar putea fi corectate și dezvoltă un plan de terapie fizică pentru copilul dumneavoastră. Poate fi dificil să găsiți un fizioterapeut care are experiență în tratarea copiilor cu paralizie cerebrală. Cu toate acestea, părinții, în general, nu trebuie să se mulțumească cu un terapeut fără experiență.

Pentru a afla mai multe despre cum să găsiți un kinetoterapeut, încercați să descărcați gratuit Ghidul nostru despre paralizia cerebrală, care include peste 12 pagini de informații detaliate pentru copiii și părinții unui copil cu paralizie cerebrală.

.