Testul Szondi

Teorie pulsională și diagrama pulsionalăEdit

În contrast cu lucrarea lui Freud, abordarea lui Szondi se bazează pe o teorie pulsională sistematică și pe un model dimensional al personalității. Adică, Szondi înțelege să enumere toate pulsiunile umane, clasificându-le și încadrându-le într-o teorie cuprinzătoare.

Sistemul pulsional al lui Szondi este construit pe baza a opt nevoi pulsionale, fiecare corespunzând unui arhetip colectiv de acțiune instinctivă. Acestea sunt:

• nevoia pulsională h, (numită după hermafroditism, care reprezintă nevoile de iubire personală sau colectivă, tandrețe, maternitate, pasivitate, feminitate, bisexualitate),
• nevoia pulsională sadică
• nevoia pulsională e (numită după epilepsie, care reprezintă emoții grosiere precum furia, ura, mânia, invidia, gelozia și răzbunarea, care mocnesc până când se descarcă brusc și exploziv, ca într-o criză, spre surprinderea și șocul celorlalți),
• nevoia de impuls isteric
• nevoia de impuls katatonic
• nevoia de impuls paranoic
• nevoia de impuls depresiv
• nevoia de impuls maniac

Cele opt nevoi de impuls reprezintă arhetipuri și sunt prezente la toți indivizii în proporții diferite; o ipoteză fundamentală a analizei Destinului este aceea că diferența dintre „boala” mentală și „sănătatea” mentală nu este calitativă, ci cantitativă.

Cele patru pulsiuni întregi corespund celor patru cercuri ereditare independente de boli psihice stabilite de genetica psihiatrică a vremii: pulsiunea schizoformă (care conține nevoile pulsionale paranoice și catatonice), pulsiunea maniaco-depresivă, pulsiunea paroxistică (care include nevoile pulsionale epileptice și isterice) și pulsiunea sexuală (care include nevoile pulsionale hermaprodite și sadomasochiste).

Diagrama pulsională a lui Szondi a fost descrisă ca fiind descoperirea și realizarea sa majoră. De asemenea, a fost descrisă ca fiind o completare revoluționară a psihologiei și ca deschizând calea unei psihiatrii teoretice și a unei antropologii psihanalitice.

Factorii și vectorii pulsionali în detaliuEdit

Analiza destinului și antropologiaEdit

Abordarea analizei destinului de către Szondi are la bază o preocupare antropologică. Principalele referințe filosofice ale lui Szondi pentru conceptul de destin sunt: Lumea ca voință și reprezentare (1818) de Schopenhauer și Ființă și timp (1927) de Heidegger.

Analiza destinului unui pacient se bazează pe scorul obținut la test, istoricul medical al pacientului și istoricul familial al acestuia prin intermediul unui arbore genealogic. Analiza destinului include genotropismul, o formă de psihologie profundă care a avut o oarecare proeminență în Europa la mijlocul secolului al XX-lea, dar care a fost ignorată în cea mai mare parte.

Ipoteza de pornire a analizei destinului este că viața (destinul) unei persoane se desfășoară într-o serie de alegeri: se alege o ocupație, cunoștințele, partenerii, familia și, în cele din urmă, deciziile sale își selectează implicit bolile și moartea. Experiența lui Szondi în cercetarea genealogică l-a făcut pe acesta să creadă că aceste alegeri nu pot fi considerate doar ca fiind decizia suverană a individului, ci că aceste alegeri urmează adesea anumite tipare care preexistau în cadrul strămoșilor familiei sale. Szondi a concluzionat că unele alegeri de viață sunt moștenite genetic.

Alegerea profesiei și destinulEdit

Szondi a susținut că cercetările sale au arătat că alegerile de profesie sunt determinate de dinamica și structura psihicului, fenomen pe care l-a numit operotropism.

Dintre numeroasele posibilități în care se poate manifesta operotropismul, el a dat două exemple. Un om poate alege o profesie în care se poate angaja cu indivizi cu înclinații înrudite; acesta este cazul unui psihiatru cu înclinații paranoice schizoforme sau al unui avocat cu înclinații querulante și dependență de litigii. Al doilea exemplu de operotropism este cel al unui om care alege o profesie în care poate satisface într-o manieră acceptabilă din punct de vedere social nevoi care, în forma lor primară inițială, ar constitui un pericol pentru societate. Acesta este cazul piromaniei – pompier, sadismului – măcelar, coprofiliei – intestin sau – curățător de canalizare. Majoritatea locurilor de muncă pot satisface mai mult de o nevoie pulsională.

Meserii ale cercului sexualEdit

Meserii hermafroditeEdit

Obiectul de lucru al meseriilor hermafrodite este corpul (propriu sau altuia); împrejurările de muncă sunt baia, plaja, frizeria, restaurantul, cafeneaua, teatrul, circul, modisteria, bordelul; principalele percepții senzoriale sunt gustul și vederea; instrumentele de lucru sunt bijuteriile, îmbrăcămintea; activitățile profesionale sunt: eyeliningul, machiajul, meșteșugul manual, țesutul, broderia, cusutul.

Muncă de tip hermafrodit sunt: coafeză, estetician, dermatolog, ginecolog, lucrător la băi, saloane de înfrumusețare și spa, ilustrator de modă, artist de spectacol (vodevil, acrobat, circar), cântăreț, balerin, dansator, artist de dans, servitor, ospătar, director de hotel, cofetar, bucătar.Activitățile criminale, sau cele mai negative din punct de vedere social, ale tipului hermafrodit sunt frauda, delapidarea, spionajul, prostituția, proxenetismul, proxenetismul. Cele mai pozitive profesii din punct de vedere social sunt ginecologul și patologul sexual.

Profesiuni sadiceEdit

Obiectele de lucru ale profesiilor sadice sunt animalele, piatra, fierul, metalul, mașinile, pământul, lemnul; circumstanțele de lucru sunt grajdul, abatorul, crescătoriile de animale, grădina zoologică, arena, mina, pădurea, muntele, sala de operație, sala de disecție; principalele percepții senzoriale sunt percepția adâncimii și simțul muscular; instrumentele de lucru sunt uneltele primordiale: toporul, toporul, securea, târnăcopul, dalta, ciocanul, burghiul, cuțitul, biciul; activitatea de lucru este munca mușchilor mari.

Tipurile de locuri de muncă sadice sunt: șofer de camion, servitor la fermă, îmblânzitor de animale, veterinar, manichiură, pedichiură, sacrificator de animale, asistent chirurgical, chirurg, dentist, anatomist, călău, lucrător forestier, tăietor de lemne, pietrar, miner, muncitor la drumuri, sculptor, șofer, soldat, luptător, profesor de educație fizică, instructor de gimnastică, maseur.

Profesiuni schizoformeEdit

Profesiuni katatonoideEdit

Obiectele de lucru ale profesiilor katatonoide sunt științele reproductive și abstracte: logică, matematică, fizică, estetică, geografie, gramatică etc.; circumstanțele de lucru sunt spațiile închise, sălile de clasă, arhivele, bibliotecile, „turnurile de fildeș”, mănăstirile; percepțiile senzoriale sunt stinse; instrumentele de lucru sunt cărțile; activitățile profesionale sunt scrisul, cititul.

Muncă a schizoformului, katatonoidului, care se străduiește să conducă k+: pedagog, soldat, inginer, profesor (în principal lingvist, sau profesor de logică, matematică, fizică, filosofie, științe sociale). Trăsăturile de personalitate care se regăsesc în acest grup sunt exclusivismul aristocratic, opțiunile de prietenie eclectice, sistematizarea, schematizarea, formalismul rigid.

Muncă a schizoformului, katatonică, cu tentă pulsională k-: estetician, critic de artă; contabil, ofițer inferior, cartograf, desenator tehnic, grafician; lucrător poștal, telegrafist; tipograf; fermier, silvicultor; paznic de faruri, agent de securitate; model. Trăsăturile de personalitate care se regăsesc în acest grup sunt: pedanterie, exactitate, exemplaritate; lipsă de umor, taciturnitate, bruschețe; flegmă, insensibilitate, calm; hipersensibilitate; încăpățânare, încăpățânare; Incapacitatea de a dezbate, conștiință de sine; îngustime de vederi, bigotism; compulsivitate, automatism, manierism; Sentiment de omnipotență, autism; incapacitatea de a fi absorbit de celălalt (rezonanță autopsihologică); taciturnitate, imobilism, atotcuprindere.

Activitățile criminale, sau cele mai negative din punct de vedere social, de tip katatonic sunt: aversiunea față de muncă, vagabondajul solitar, hoinarul lumii, hoția. La cealaltă extremă a spectrului, profesiile cele mai pozitive din punct de vedere social sunt profesorul, logicianul, filosoful, esteticianul, matematicianul teoretician, fizicianul.

Profesiile paranoiceEdit

Obiectele de lucru ale profesiilor paranoice sunt științele pragmatice și analitice (psihologie, psihiatrie, medicină, chimie), muzica, misticismul, mitologia, ocultismul; circumstanțele de lucru sunt institutele de cercetare, laboratoarele, fabricile chimice, locurile exotice, adâncurile minții și ale Pământului, spitalul de nebuni, închisoarea; principalele percepții senzoriale sunt olfacția și auzul; instrumentele de lucru sunt ideile, creativitatea, inspirația.

Grupul hebefrenic aparține profesiilor schizoforme și se suprapune parțial cu profesiile paranoice. Printre meseriile de hebefrenic se numără grafologul și astrologul.

Profesiuni paroxisticeEdit

Profesiuni epileptiformeEdit

Obiectele de lucru ale profesiilor epileptiforme sunt elementele primordiale pământ, foc, apă, aer, spirit; circumstanțele de lucru sunt înălțimea/profunditatea, ridicarea/căderea, valurile/mișcarea învârtită (întoarcerea în cerc); principalele percepții senzoriale sunt echilibrul și olfacția; instrumentele de lucru sunt mijloacele de transport: bicicleta, trenul electric sau convențional, barca, automobilul, avionul; activitățile profesionale sunt locomoția și ocupațiile în mișcare pentru e-ul luptător, iar rugăciunea (tăcerea), devotamentul, grija, ajutorul, caritatea pentru e+ luptător.

Activitățile epileptiforme criminale, sau cele mai negative din punct de vedere social, sunt cleptomania, piromania, crima pasională, în timp ce cele mai pozitive din punct de vedere social sunt profesiile religioase, furnizorul de asistență medicală, patologia medico-legală.

Profesiuni isteriformeEdit

Obiectul de lucru al profesiilor isteriforme este propria persoană; circumstanțele de lucru sunt publicul, teatrul, reuniunea, masa, strada; instrumentele și activitățile de lucru sunt jocul cu sine, expresiile faciale, vocea, efectele de culoare și de mișcare.

Muncă din grupa histeriformă fac parte: actoria (în roluri de femei, amazoane și eroine tragice); profesioniști în politică: deputat, șef de birou sau în fabrică; șofer de mașină; îmblânzitor de animale; femeie de piață, corifeu, lătrău; artist de spectacol (vodevil, acrobat, circar), orator; manechin; model; sporturi: spadă, călărie, vânătoare, lupte și alpinism.

O activitate epiletiformă criminală, sau cea mai negativă din punct de vedere social, este impostorul, în timp ce cele mai pozitive din punct de vedere social sunt politicianul, actorul.

.