The Lovely Imperfect: A Surprisingly Friendly Italian Tense

Vreți să descrieți o stare de lucruri din trecut în ceață?

Timpul italian pentru acele scene de fundal în ceață este imperfectul, sau imperfetto.

Și nu, nu este doar pentru a fi convenabil de vag cu privire la momentul exact în care a avut loc ceva.

Singurul său scop nu este acela de a evita să spui dacă ai făcut sau nu cu adevărat treaba.

Chiar cei cu o manieră leneșă și încețoșată vor dori cu siguranță să cunoască acest timp pentru propriile lor scopuri.

Utilizăm imperfectul italian pentru a stabili scena unei povești, pentru a descrie o situație, pentru a vorbi despre acțiuni trecute deseori repetate, pentru a desemna timpul dintre acțiuni trecute și multe altele.

Corespunde aproximativ cu expresii englezești precum „călătoream” sau „obișnuiam să călătorim.”

Imperfectul contrastează în special cu passato prossimo (trecutul apropiat) – trecutul italian pe care cei care învață ar trebui să îl abordeze mai întâi pentru că este mai larg util. Trecutul prossimo este folosit pentru evenimente și corespunde aproximativ trecutului simplu din limba engleză („am călătorit”).

Acesta este, așadar, un subiect pentru cursanții de nivel intermediar scăzut și acest articol presupune acest lucru. Ar trebui să aveți un vocabular de bază și o excelentă stăpânire a passato prossimo pentru a vă ocupa de imperfect. Începătorii italieni ar trebui să atingă mai întâi subiectele care le vor fi mai imediat utile, cum ar fi comenzile și verbele regulate și neregulate la timpul prezent.

Acesta fiind spus, imperfectul este relativ regulat în conjugările sale și nu este atât de dificil de învățat. Vom acoperi conjugările regulate, conjugările neregulate și apoi vom intra în mai multe detalii despre cum să folosim acest mic timp minunat.

Download: Această postare pe blog este disponibilă ca un PDF convenabil și portabil pe care îl puteți lua oriunde. Faceți clic aici pentru a obține o copie. (Download)

Vreți să vedeți toate aceste concepte în uz? Priviți videoclipul autentic de pe FluentU!

Cum se conjugă verbele regulate la timpul imperfect în italiană

Majoritatea verbelor – chiar și cele care sunt frustrant de neregulate la alte timpuri – sunt regulate la imperfect.

Pur și simplu eliminăm -are, -ere sau -ire din forma de infinitiv și adăugăm terminațiile corespunzătoare la imperfect.

Terminațiile la timpul imperfect al verbelor regulate în -are

io: -avo

tu: -avi

lui, lei, Lei: -ava

noi: -avamo

voi: -avate

loro: -avano

Iată exemple de propoziții scurte la imperfect cu verbele andare (a merge) și cucinare (a găti):

Andavamo a Napoli sempre in treno. – Obișnuiam să mergem întotdeauna la Napoli cu trenul.

Cucinavo per loro. – Găteam pentru ei.

Terminațiile la timpul imperfect al verbelor regulate -ere

io: -evo

tu: -evi

lui, lei, Lei: -eva

noi: -evamo

voi: -evate

loro: -evano

Iată exemple de verbe în -ere sapere (a ști) și avere (a avea):

Sapevo che sarebbe stato difficile. – Știam că va fi dificil.

Anni fa avevamo piu tempo. – Cu ani în urmă aveam mai mult timp.

Terminațiile la timpul imperfect al verbelor regulate -ire

io: -ivo

tu: -ivi

lui, lei, Lei: -iva

noi: -ivamo

voi: -ivate

loro: -ivano

Iată câteva exemple cu verbele -ire uscire (to go out) și sentire (to feel, to hear):

Uscivo con una catalana per dimenticare la neapolitana. – Ieșeam cu o catalană pentru a uita de napolitană.

Ci sentivamo meglio via Skype. – Ne puteam auzi mai bine prin Skype.

Strategia de memorizare: Rețineți că terminațiile verbale de mai sus sunt aceleași la toate verbele în -are, -ere și -ire, cu excepția faptului că prima literă a terminației se schimbă în funcție de tipul de verb. Astfel, pentru verbele obișnuite ați putea să vă gândiți la imperfect ca și cum ați scoate finalul -re de la toate aceste infinitive și ați adăuga -vo, -vi, -va, -vamo, -vate și -vano.

Nota de pronunție: Accentul pronunțat pentru toate conjugările imperfectului este pe penultima (penultima) silabă – cu excepția formei loro, care primește accent antepenultimul (penultimul de la ultimul). Deci, subliniind vocala accentuată, spunem: io andavo (mă duceam) și noi andavamo (ne duceam), dar loro andavano (se duceau).

Cum se conjugă verbele neregulate la timpul imperfect în italiană

Cum s-a menționat mai sus, acesta este un timp relativ regulat și este mult mai ușor de învățat decât, de exemplu, prezentul sau passato prossimo. Dar există totuși, din păcate, unele verbe neregulate în imperfect.

În primul rând ne vom uita la conjugările imperfectului lui essere (a fi):

io ero – I was / used to be

tu eri – you (singular informal) were / used to be

lui / lei / Lei era – he / she / you (singular formal) were / used to be

noi eravamo – we were / used to be

voi eravate – you (plural) were / used to be

loro erano – they were / used to be

În afară de essere celelalte verbe neregulate de care trebuie să ne ferim la acest timp sunt cele always-problematice infinitive contractate italienești.

Când verbele se termină în -arre, -orre și -urre, sau cu verbe ca bere, dire și fare, veți folosi tulpinile extinse ca de obicei (de exemplu, așa cum ați învățat cu prezentul continuu) și apoi adăugați terminațiile imperfect -ere:

io: -evo

tu: -evi

lui, lei, Lei: -eva

noi: -evamo

voi: -evate

loro: -evano

Aceasta produce conjugări după cum urmează pentru verbe ca dire (a spune) și fare (a face):

Me lo dicevi spesso! – Îmi spuneai asta des!”

Facevamo la spesa sempre vicino alla stazione. – Întotdeauna obișnuiam să facem cumpărături lângă gară.

Când, de ce și cum să folosim timpul imperfectului în italiană

Imperfectul este oarecum similar cu funcționalitatea lui „used to” și „was doing” în engleză, dar, ca de obicei, nu vedem o corespondență exactă unu la unu între modul în care sunt folosite timpurile limbilor.

Principala utilizare a imperfetto este de a vorbi despre trecut, așa că vom vedea mai întâi cum contrastează cu trecutul italian pe care ar trebui să-l fi studiat deja, passato prossimo.

Imperfectul descriptiv și neclar versus Passato Prossimo conținut

Oh, este distractiv să folosim cuvintele noastre, dar uneori o imagine poate fi mai ușoară.

Îmi place să mă gândesc la imperfectul încețoșat și leneș ca arătând cam așa:

~

În timp ce passato prossimo definit, conținut, discret seamănă mai mult cu tipul ăsta:

–

Așa că ceea ce vreau să spun este că imperfectul este grozav pentru a stabili o scenă, acțiuni obișnuite și stări de lucruri. Când îl folosim, nu avem un sens anume al momentului exact în care acțiunea a fost finalizată.

Pasato prossimo este în schimb pentru puncte în timp și acțiuni care au avut un început și un sfârșit concret (oricât de mult timp a durat de fapt acțiunea nu contează – fie ani, luni sau secunde). Trecutul prossimo este, de asemenea, folosit ca și prezentul perfect în limba engleză pentru acțiuni care au început în trecut și au continuat în prezent.

De-a lungul exemplelor din acest articol, poate fi util să observăm cuvintele din italiană care tind să „declanșeze” folosirea imperfectului. Deși sensul este important, observarea acestor cuvinte declanșatoare în italiană poate fi utilă. Este mult mai puțin util să ne concentrăm asupra traducerilor în limba engleză, deoarece acestea nu conduc întotdeauna la imperfect și, în orice caz, ar exista diverse moduri posibile de a traduce multe dintre fraze în engleză.

Așa că haideți să aruncăm o privire asupra unor utilizări ale imperfectului care stabilesc scene, dar nu puncte de start și stop.

Da bambino portavo sempre scarpe da tennís. – Când eram copil purtam întotdeauna pantofi de tenis.

Negli inverni affittavamo il nostro appartamento come alloggio temporaneo per studenti. – În timpul iernilor închiriam apartamentul nostru ca locuință temporară pentru studenți.

Poate fi deosebit de util să contrastăm modul în care essere (a fi) își schimbă sensul de la imperfect (primul exemplu de mai jos) la passato prossimo (al doilea):

Era una esperienza emozionante per loro. – A fost o experiență emoționantă pentru ei. (Adică, ei făceau acest lucru tot timpul pe o perioadă trecută vagă și a fost o experiență distractivă și interesantă. Experiența putea fi fie des repetată și/sau pe o perioadă lungă de timp.)

È stata una esperienza emozionante per loro. – A fost o experiență emoționantă pentru ei. (Adică, au mers o dată și a fost distractiv.)

Când ai atât imperfectul cât și passato prossimo în aceeași propoziție, imperfectul este cel care, în general, pregătește scena pentru o acțiune discretă care a avut loc în passato prossimo.

Ieri indossavo scarpe da ballo quando mi sono fatto male. – Ieri purtam pantofii de dans când m-am rănit.

Alte utilizări ale imperfectului italian

Dar așteptați, asta nu e tot! Imperfectul are o serie de utilizări „secundare” în italiană.

Cu ajutorul verbului stare (este regulat la imperfect, apropo) plus per puteți vorbi despre faptul că ați fost pe cale să faceți ceva.

Stavamo per partire quando il forno è esploso. – Eram pe punctul de a pleca atunci când cuptorul a explodat.

Stavamo per salutare quando è arrivata Raffaella. – Eram pe cale să ne luăm la revedere când a sosit Raffaella.

Când vrei să vorbești despre faptul că ai putut sau ai știut să faci ceva în trecut, vei folosi imperfectul.

Lei non poteva sentire il concerto perché lui non la lasciava andare. – Ea nu a putut asculta concertul pentru că el nu a lăsat-o să plece.

Riuscivo a fare la ricetta della pasta allo scoglio quando abitavo in America. – Am reușit să fac rețeta pastelor cu fructe de mare când locuiam în America.

Sapeva ballare la pizzica. – Ea știa să danseze pizzica.

Cu verbe de percepție ca sentire nu ai neapărat nevoie de verbul ajutător potere (a putea) pentru a obține același sens:

Lei non sentiva la musica perché stava molto lontano. – Ea nu a putut auzi muzica pentru că era foarte departe. (Observați că non sentiva foarte mult înseamnă că ea nu a putut auzi muzica, chiar dacă se traduce literal prin „nu auzea”)

Imperfectul împreună cu da poate arăta cât timp a durat ceva sau cât timp de când s-a întâmplat ceva s-a întâmplat altceva.

Quando ho ricevuto un invito a vivere a Barcellona, vivevo a Parigi da tre anni. – Când am primit o invitație de a trăi în Barcelona, trăiam la Paris de trei ani.

Parlavamo di bambini da 15 minuti quando ho capito che lui non era a suo agio con l’argomento. – Vorbisem despre copii timp de 15 minute când mi-am dat seama că el nu se simțea confortabil cu subiectul.

Cucinavo da tre ore quando lei si è svegliata. – Găteam de trei ore când ea s-a trezit.

Rețineți că pluperfectul ar putea fi folosit în schimb în situații ca aceasta:

Avevo cucinato da tre ore quando lei si è svegliata. – Găteam de trei ore când ea s-a trezit.

Sau chiar o serie de verbe în passato prossimo:

Ho cucinato per tre ore, poi lei si è svegliata. – Am gătit timp de trei ore și apoi ea s-a trezit.

O altă modalitate de a arăta cât timp a durat ceva este cu essere la imperfect plus che.

Era già un mese che uscivo con lei quando ho scoperto che aveva un marito. – Ieșisem cu ea timp de o lună când am descoperit că avea un soț.

Există o utilizare scrisă a imperfectului pe care nu o găsești în vorbire; o vei vedea în scrierile despre istorie și în jurnalism. Imperfectul este folosit pentru a da un sentiment de iminență evenimentelor descrise, chiar dacă în mod normal s-ar folosi passato prossimo.

L’importantissimo scrittore Donald Barthelme nasceva nel 1931. – Foarte importantul scriitor Donald Barthelme s-a născut în 1931.

Putin lasciava il posto nel KGB in un momento non definito, o forse non lo ha lasciato mai! – Putin și-a lăsat postul în KGB într-un moment nedefinit – sau poate că nu l-a lăsat niciodată!”

Il 1 d’ottobre i catalani votavano, nonostante la violenza della polizia. – Pe 1 octombrie catalanii au votat în ciuda violenței poliției.

În această ultimă propoziție, ar fi posibil și perfect corect să se scrie hanno votato (și asta s-ar spune în vorbire), dar scrierea votavano pictează o imagine a ieșirii din casă și a efortului necesar pentru a ieși acolo și a vota în ciuda a tot.

Există și utilizări colocviale ale imperfectului pentru a înlocui condiționalul și alte timpuri. Aceste utilizări sunt uneori considerate „incorecte”, dar sunt foarte utilizate pe scară largă și deci, după părerea mea, merită să le învățăm și să le folosim noi înșine ca străini care vorbim în Italia.

Me lo potevate dire che arrivavate in ritardo. – Ați fi putut să-mi spuneți că sosiți cu întârziere.

Cele de mai sus sunt considerate „incorecte”, dar este ceea ce majoritatea italienilor vor spune de fapt, deoarece este mult mai puțin o bătaie de cap decât să alcătuiești propoziția „corectă”, care te face să pari un pic prost la gramatică:

Me lo avreste potuto dire che sareste arrivati in ritardo. – Ați fi putut să-mi spuneți că veți ajunge cu întârziere.

Iată un alt exemplu de imperfect folosit colocvial în locul condiționalului:

Se lo sapevo, andavo al concerto. – Dacă aș fi știut, m-aș fi dus la concert.

Și aici este folosit pentru a evita o durere de cap de subjonctiv trecut plus condițional trecut:

Se Raffaella mi mandava un mesaj, răspundevo subito. – Dacă Raffaella mi-ar fi trimis un mesaj, i-aș fi răspuns imediat.

O versiune „corectă” din punct de vedere tehnic ar putea fi:

Se Raffaella mi avesse mandato un messaggio, avrei risposto subito. – Dacă Raffaella mi-ar fi trimis un mesaj, i-aș fi răspuns imediat.

Cum să exersezi imperfectul italian

Pregătit să te arunci și să exersezi singur?

Dacă ai îndoieli cu privire la conjugări (de exemplu, cu infinitivele contractate), WordReference are un conjugator italian util. Iar o referință gramaticală și un manual excelent cu o subsecțiune despre imperfect este „Soluzioni: O gramatică practică a limbii italiene contemporane.”

Vă recomand să începeți prin a folosi imperfectul pentru a scrie despre propriul trecut și să corectați textele pe care le scrieți pe Lang-8 cu vorbitori nativi sau cu un partener de schimb de limbă italiană pe care îl găsiți online sau în derivă prin partea dumneavoastră de lume. Puteți, de asemenea, bineînțeles, să plătiți pur și simplu un profesor pentru cursuri.

Chiar ce faceți, exersați folosirea imperfectului pentru stabilirea scenei pentru a spune povești despre dumneavoastră și despre alții. Aceste întrebări vă pot ajuta să declanșați gândirea în imperfect:

• Cum erau lucrurile atunci cândva (când erai copil, când locuiai în altă parte, etc.)?

• Ce lucruri obișnuiai să faci?

• Ce erai capabil să faci? Ce știați să faceți?

• Gândiți-vă la un moment important din viața dumneavoastră, apoi descrieți scena din jurul acelui moment. Cum erau lucrurile? Ce făceau oamenii?

După ce vă simțiți confortabil să scrieți un pic și simțiți că stăpâniți conjugările, vedeți dacă le puteți folosi și în conversație. În special la început, încercați să aveți mereu pe cineva care să vă corecteze conjugările, astfel încât să le exersați corect.

În timp ce poate fi dificil de înțeles la început, imperfectul nu este una dintre cele mai problematice chestiuni pentru majoritatea celor care învață italiana.

Din moment ce este atât de regulat, conjugările par să curgă și, dacă este ceva, s-ar putea să trebuiască să aveți grijă să nu ajungeți să îl folosiți mai mult decât ar trebui, atunci când passato prossimo este de fapt necesar.

Dar, încetul cu încetul, vei pregăti scena pentru a-ți povesti isprăvile din trecut.

Voi discuta despre acțiunile tale vagi, neterminate.

Și vei face toate acestea fără să-ți dai seama că folosești perfect imperfectul.

În trecutul său neclar, Mose Hayward obișnuia să aibă probleme cu rezervarea călătoriilor cu trenul în Italia, dar apoi și-a dat seama de niște trucuri grozave…

Descarcă: Această postare pe blog este disponibilă ca un PDF convenabil și portabil pe care îl puteți lua oriunde. Faceți clic aici pentru a obține o copie. (Descărcare)