„Tipurile ideale” ale lui Weber: Definiție, semnificație, scop și utilizare

„Tipul ideal” este una dintre cele mai cunoscute contribuții ale lui Weber la sociologia contemporană. Ocupă un loc foarte important în metodologia sa. Weber credea, că este responsabilitatea sociologilor să dezvolte instrumente conceptuale. Cel mai important dintre aceste instrumente conceptuale este tipul ideal.

Definiție și semnificație:

După New Websters Dictionary „Ideal” este o „concepție sau un standard a ceva în cea mai înaltă perfecțiune a sa”. Se referă mai degrabă la o imagine sau concepție mentală decât la un obiect material. Este un model. Termenul tip înseamnă un fel, o clasă sau un grup care se distinge printr-un caracter particular. Deci, în general, putem conceptualiza tipul ideal ca fiind un fel, o categorie, o clasă sau un grup de obiecte lucruri sau persoane cu un caracter particular care pare a fi cel mai bun exemplu.

Weber a folosit Tipul ideal într-un sens specific. Pentru el Tipul ideal este o construcție mentală, ca un model, pentru examinarea și caracterizarea sistematică a unei situații concrete. Într-adevăr, el a folosit Tipul ideal ca pe un instrument metodologic pentru a înțelege și analiza realitatea socială.

Metodologia este o procedură de cercetare conceptuală și logică prin care se dezvoltă cunoașterea. Din punct de vedere istoric, o mare parte din preocuparea metodologică în științele sociale a fost îndreptată spre stabilirea acreditării lor științifice.

Max Weber a fost preocupat în special de problema obiectivității în științele sociale. Prin urmare, el a folosit tipul Ideal ca un instrument metodologic care privește realitatea în mod obiectiv. Acesta scrutează, clasifică, sistematizează și definește realitatea socială fără prejudecăți subiective. Tipurile Ideal nu au nimic de-a face cu valorile. Funcția sa ca instrument de cercetare este de clasificare și comparație.

Pentru a-l cita pe Max Weber:

„Conceptul Ideal tipic ne va dezvolta îndemânarea în imputare în cercetare. El nu este o descriere a realității, dar urmărește să dea mijloace de exprimare neechivoce unei astfel de descrieri”. Cu alte cuvinte, Tipurile ideale sunt concepte formulate pe baza faptelor colectate cu atenție și analitic pentru cercetarea empirică. În acest sens, Tipurile ideale sunt construcții sau concepte care sunt utilizate ca dispozitive sau instrumente metodologice în înțelegerea și analiza noastră a oricărei probleme sociale.

La fel cum un model ideal este construit de oamenii de știință din domeniul naturii ca instrument și mijloc de cunoaștere a naturii, tot așa cercetătorul social creează Tipul ideal ca instrument de sistematizare și înțelegere a faptelor individuale, în raport cu care investigatorul poate măsura realitatea. Aceasta se datorează separării sale de realitatea empirică și diferenței față de aceasta.

Weber spune, tipul Ideal ar putea servi ca un etalon de măsurare a realității. Obiectul construirii „Tipurilor ideale” nu este de a compara o situație empirică cu tipul ideal, ci de a compara mai multe situații empirice între ele; prin intermediul tipului ideal și de a deriva ipoteze testabile care să explice diferitele abateri. Cu alte cuvinte, tipurile ideale ajută la orientarea și structurarea cercetării comparative.

Potrivit lui Weber, Știința sociologiei ar putea fi dezvoltată pe baza conceptului, tipul Ideal. Potrivit lui Weber, sociologia este preocupată de acțiunea socială și de comportamentul social. Fiecare acțiune socială are un ideal. „Tipul ideal” al acțiunii sociale se află în mintea noastră. De exemplu, spunem că un anumit om este ‘idealist’.

Termenul idealist este o idee și cum putem numi un om idealist? Cum putem aplica o idee unui om concret? Numai pentru că avem o concepție despre semnificația termenului idealist și această concepție este o idee de tip Ideal. Datorită acestor concepte teoretice și raționale, suntem capabili să judecăm un om ca fiind idealist. Acest lucru dovedește că fiecare om are în el anumite idei despre acțiunea sau comportamentul social perfect și acest tip ideal este subiectiv care se află în mintea omului.

Julien Freund scrie: „prin tipul ideal sociologul este capabil să măsoare decalajul dintre acțiunea ideală tipică obiectiv posibilă și acțiunea empirică și să verifice rolul jucat de iraționalitate și întâmplare sau de intruziunea elementelor accidentale, emoționale și de altă natură”.

Potrivit lui Weber:

„Un tip ideal se formează prin accentuarea unilaterală a unuia sau mai multor puncte de vedere și prin sinteza unui mare număr de fenomene individuale concrete difuze, discrete, mai mult sau mai puțin prezente și ocazional absente, care sunt aranjate în funcție de acele puncte de vedere accentuate unilateral într-o construcție analitică unificată. …. În puritatea sa conceptuală, această construcție mentală…. nu poate fi găsită în mod empiric nicăieri în realitate.”

În ciuda definiției de mai sus, Weber nu a fost total consecvent în modul în care a folosit tipul Ideal. La nivelul cel mai elementar, tipul Ideal este un concept construit de un cercetător social pe baza intereselor și orientării sale teoretice, pentru a surprinde caracteristicile esențiale ale unui anumit fenomen social. Tipul Ideal, unul dintre cele mai importante concepte ale lui Weber, reprezintă concluzia logică a mai multor tendințe ale gândirii weberiene.

(1) Este legat de noțiunea de comprehensiune. În sensul că fiecare Tip Ideal este o organizare de relații inteligibile în cadrul unei entități istorice sau a unei secvențe de evenimente.

(2) Mai mult, tipul Ideal este legat de o caracteristică atât a societății noastre, cât și a științei noastre, și anume procesul de raționalizare. Construcția tipului Ideal, scrie Raymond Aron, „este o expresie a încercării; caracteristice tuturor disciplinelor științifice de a face materia inteligibilă prin dezvăluirea sau construirea raționalității sale interne.

(3) Tipul ideal este, de asemenea, legat de concepția analitică și parțială a cauzalității. Ea ne ajută să înțelegem elemente sau entități istorice, dar este, ca să spunem așa, o înțelegere parțială a unui întreg total.

Construcția tipurilor ideale:

Tipurile ideale sunt formulate prin abstractizarea și combinarea unui număr nedefinit de elemente care, deși se găsesc în realitate, sunt rareori sau niciodată descoperite în formă specifică. Prin urmare, Weber nu consideră că stabilește o nouă metodă conceptuală. El subliniază că face explicit ceea ce se face deja în practică. Pentru construcția Tipurilor ideale, sociologul selectează un anumit număr de trăsături din ansamblul care este altfel și obscur, pentru a constitui o entitate inteligibilă.

De exemplu:

Dacă dorim să studiem starea .democrației în India, atunci prima noastră sarcină va fi să definim conceptul de democrație cu ajutorul caracteristicilor sale esențiale și tipice. Aici putem menționa câteva dintre caracteristicile esențiale ale democrației. Este vorba de existența unui sistem pluripartidist, de franciza universală a adulților, de formarea guvernului de către reprezentanții poporului, de participarea poporului la luarea deciziilor și, de asemenea, de egalitatea în fața legii.

Această formulare a unui concept de tip pur sau de tip Ideal al democrației ne va ghida și va funcționa ca un instrument în analiza noastră. Orice abatere de la ea sau conformare la ea va dezvălui realitatea. Prin urmare, tipurile ideale nu reprezintă caracteristicile comune sau medii, ci se concentrează asupra caracteristicilor tipice și esențiale.

De exemplu, în cartea sa „Etica protestantă și spiritul capitalismului”, Weber analizează caracteristicile „eticii calviniste”. Tipurile ideale sunt construite pornind de la fapte existente în realitate. Ele nu reprezintă sau descriu realitatea totală; ele sunt de tipuri pure în sens logic. Potrivit lui Weber, în puritatea sa conceptuală, această construcție mentală ideală nu poate fi găsită empiric nicăieri în realitate. Acesta este, așadar, modul în care sunt construite tipurile ideale.

Potrivit lui Max Weber, „Un tip ideal este o construcție analitică care servește investigatorului ca o tijă de măsură pentru a constata asemănările, precum și abaterile din cazurile concrete”. Weber a insistat că scopul de bază al tipului ideal este „de a analiza configurațiile unice din punct de vedere istoric sau componentele individuale în termeni de concepte genetice”. Ele sunt utilizate ca instrumente de concepție pentru compararea cu realitatea și măsurarea acesteia. Ele sunt indispensabile în acest scop.

Tipurile Ideal trebuie să fie construite și utilizate cu grijă, spune Weber. Max Weber avertizează că tipul Ideal trebuie construit și utilizat cu mare grijă.

Afirmă el:

1. Tipurile ideale nu sunt ipoteze.

2. Tipurile ideale nu afirmă sau implică un ideal etic.

3. Ele nu enunță un tip mediu.

4. Ele nu epuizează realitatea, adică nu corespund exact niciunui caz empiric.

Scop și utilizare a tipurilor ideale:

Tipurile ideale nu se formează dintr-un nexus al gândirii pur conceptuale, ci sunt create, modificate și ascuțite prin analiza empirică a unor probleme concrete. Aceasta, la rândul său, sporește precizia acelei analize. Tipul ideal, un termen cheie în eseurile mitologice ale lui Weber, a fost folosit de acesta ca un dispozitiv în înțelegerea configurațiilor istorice sau a problemelor istorice specifice.

Pentru aceasta el a construit Tipuri ideale care au rolul de a înțelege modul în care evenimentele au avut loc în realitate și de a arăta că, dacă unele antecedente sau alte evenimente nu ar fi avut loc sau ar fi avut loc în mod diferit, evenimentul pe care încercăm să-l explicăm ar fi fost și el diferit. De exemplu, din cauza punerii în aplicare a legilor privind reforma agrară și a pătrunderii altor forțe modernizatoare, cum ar fi educația, ocupațiile moderne etc., sistemul familiei mixte s-a destrămat în India rurală. Aceasta înseamnă că există o relație de cauzalitate între eveniment (reforma agrară, educație etc.) și situație (familia mixtă). În acest fel, conceptul de tip Ideal ajută, de asemenea, la explicarea cauzală a unui fenomen.

Weber nu crede că un element al societății este determinat de altul. El concepe relațiile cauzale atât în istorie cât și în sociologie ca relații parțiale și probabile. Aceasta înseamnă că un anumit fragment de realitate face probabil sau improbabil, favorabil sau nefavorabil un alt fragment de realitate.

De exemplu:

Cerți marxiști ar spune că proprietatea privată asupra mijloacelor de producție face inevitabilă puterea politică a minorității care posedă aceste mijloace. Weber ar spune că un regim economic de planificare totală face mai probabil un anumit tip de organizare politică.

În opera lui Weber, o astfel de analiză a relațiilor cauzale era legată de interesul său pentru comparații la nivel mondial sau pentru analiza evenimentelor și stabilirea unor propoziții generale. Adică el a folosit tipurile ideale pentru a construi o concepție a unui caz istoric particular și a folosit aceleași concepții de tip Ideal pentru o analiză comparativă. Această interdependență a istoriei și sociologiei apare cel mai clar în concepția lui Weber despre tipul Ideal. Pe lângă examinarea oricărui caz istoric particular, Weber a folosit tipurile Ideale și pentru a analiza elementele abstracte ale realității sociale și pentru a explica anumite tipuri particulare de comportament social.

.