Turba obsesiv-compulsivă (TOC) la câini
Turba compulsivă se caracterizează printr-o secvență repetitivă, relativ neschimbătoare de activități sau mișcări care nu are un scop sau o funcție evidentă. Deși comportamentul este de obicei derivat din comportamente normale de întreținere (cum ar fi îngrijirea, mâncatul și mersul), comportamentul repetitiv interferează cu funcționarea comportamentală normală. Este denumit „TOC” sau „tulburare obsesiv-compulsivă.”
Cele mai frecvent observate comportamente obsesiv-compulsive sunt învârtitul, urmărirea cozii, automutilarea, halucinațiile (mușcătura de muște), mersul în cerc, alergatul pe gard, mușcătura de păr/aer, pica (apetitul pentru substanțe nealimentare, cum ar fi murdăria, pietrele sau fecalele), mersul pe jos, privitul fix și vocalizarea. Unii câini prezintă, de asemenea, potențial de agresivitate.
Nici o rasă, sex sau vârstă a câinelui nu are o probabilitate mai mare de a avea tulburări obsesiv-compulsive, deși tipul specific de TOC afișat poate fi afectat de rasă, cum ar fi învârtitul, spre deosebire de automutilare. Ca și în cazul altor tulburări de anxietate, debutul TOC începe devreme, în jurul vârstei de 12 până la 24 de luni, pe măsură ce câinele se maturizează din punct de vedere al dezvoltării (în general definit ca apărând la vârsta de 12 până la 36 de luni la câini). Dacă observați semne timpurii de comportament obsesiv la câinele dumneavoastră, iar acesta descinde dintr-o linie în care alți câini sunt afectați, intervenția timpurie este esențială.
Simptome și tipuri
- Semne de auto-mutilare – păr lipsă, piele crudă, accentul se pune de obicei pe coadă, membrele anterioare și extremitățile distale
- Comportamentul câinelui se intensifică în timp și nu poate fi întrerupt nici măcar prin constrângere fizică, crește în frecvență sau durată și interferează cu funcționarea normală
- Căutarea frecventă a cozii, în special dacă lipsește vârful cozii (totuși, nu toți câinii care urmăresc coada își mutilează coada)
- Poate fi observat la câinii tineri, dar debutul este mai frecvent în timpul maturității sociale; jucăușia scade odată cu vârsta, TOC-ul crește
- Un accent solitar poate să fi părut să stimuleze comportamentul (de exemplu, urmărirea unui șoarece pe care pacientul nu l-a putut prinde) – dar, de obicei, nu este evidentă nicio cauză directă
- Poate fi observată o autosesizareleziuni induse și lipsa de condiție care pot fi asociate cu o activitate motorie crescută și comportamente repetitive
- Comportamentul se înrăutățește cu timpul
Cauze
- Boala sau o condiție fizică dureroasă pot crește anxietatea câinelui și pot contribui la aceste probleme
- Căminul și izolarea pot fi asociate cu învârteala
- Degenerative (de exemplu, îmbătrânirea și modificările sistemului nervos aferente), anatomice, infecțioase (în primul rând afecțiuni virale ale sistemului nervos central) și toxice (de exemplu, intoxicația cu plumb) pot duce la apariția unor semne, dar comportamentul anormal își are probabil rădăcinile în activitatea chimică primară sau secundară anormală a sistemului nervos
Diagnostic
Veterinarul dumneavoastră va efectua un examen fizic complet al câinelui dumneavoastră. Va trebui să prezentați un istoric complet al stării de sănătate a câinelui dumneavoastră, inclusiv un istoric al simptomelor, orice informații pe care le aveți despre linia familială a câinelui dumneavoastră și eventualele incidente care ar fi putut precipita comportamentul. Medicul veterinar va solicita un profil chimic al sângelui, o hemogramă completă, un panel de electroliți și un sumar de urină pentru a exclude cauzele fizice subiacente sau boli.
Tratament
Dacă toate testele fizice nu reușesc să confirme o cauză a comportamentului, poate fi consultat un behaviorist veterinar. Tratamentul se desfășoară de obicei în regim ambulatoriu, însă, dacă câinele dumneavoastră prezintă automutilare severă și leziuni autoinduse, poate fi necesară spitalizarea acestuia. Câinele dumneavoastră va trebui să fie protejat de mediul înconjurător până când medicamentele anti-anxietate ating niveluri eficiente, ceea ce poate necesita zile sau săptămâni de terapie, monitorizare constantă, stimulare și îngrijire. Sedarea poate fi necesară în cazurile severe.
Veterinarul dumneavoastră va prescrie medicamente anti-anxietate împreună cu un program de modificare a comportamentului. Dacă este posibil, filmați-vă câinele imediat ce începe comportamentul. Un tipar poate deveni clar. Orice boală de mâncărime a pielii trebuie diagnosticată de către medicul veterinar, deoarece mâncărimea și durerea/disconfortul sunt legate de anxietate.
Modificarea comportamentului va fi orientată spre învățarea câinelui să se relaxeze într-o varietate de medii de mediu și să înlocuiască comportamentul obsesiv-compulsiv cu un comportament calm, competitiv sau dorit. Desensibilizarea și contracondiționarea sunt mai eficiente atunci când sunt instituite din timp, așa că este esențial să începeți aceste tehnici de îndată ce deveniți conștienți de comportamente compulsive la câinele dumneavoastră. Antrenamentul poate fi cuplat cu un semnal verbal care îi semnalează câinelui să execute un comportament concurent cu cel anormal (de exemplu, în loc să se învârtă în cerc, pacientul este învățat să se relaxeze și să se întindă cu capul și gâtul întinse pe podea atunci când i se spune „capul în jos”).
Pedeapsa trebuie evitată, deoarece poate duce la o anxietate mai mare și poate înrăutăți comportamentul sau poate duce la o mai mare discreție a câinelui. De asemenea, nu ar trebui să se folosească izolarea sau constrângerea fizică excesivă pentru anxietatea care este provocată. Evitați bandajele, colierele, gulerele, bretelele și cuștile; toate servesc la concentrarea câinelui mai mult în centrul anxietății sale și îl vor face să se simtă mai rău. Dacă acestea sunt necesare pentru a asigura vindecarea, ar trebui folosite pentru o perioadă minimă de timp sau conform recomandărilor medicului veterinar.
Viața și managementul
Monitorizați comportamentele prin intermediul înregistrărilor video săptămânale și/sau a jurnalelor scrise, cu orele, datele și comportamentul care a dus la comportamentul obsesiv urmărit. Acest lucru va oferi evaluări imparțiale ale schimbării și va ajuta la modificarea planurilor de tratament. Medicul veterinar va programa vizite bianuale cu dumneavoastră și cu câinele dumneavoastră pentru a obține o hemogramă completă, un profil biochimic și un sumar de urină, pentru a se asigura că organismul este sănătos și nu contribuie la anxietatea sau suferința câinelui dumneavoastră. Observați dacă există vărsături, suferință gastrointestinală și respirație rapidă. Dacă sunt identificate aceste simptome, contactați medicul veterinar.
Medicamentele pot dura câteva săptămâni pentru a arăta un efect asupra comportamentului țintă – primul semn de eficacitate poate fi reprezentat de schimbări în durata sau frecvența crizelor, mai degrabă decât încetarea totală a comportamentelor nedorite. Stabilirea unor așteptări realiste pentru schimbare vă va ajuta să gestionați rezultatul intervenției comportamentale și medicale. Recidivele sunt frecvente și sunt de așteptat în timpul situațiilor stresante sau noi.
Nu încercați să vă liniștiți animalul de companie că nu trebuie să se învârtă, să mestece sau să execute alte comportamente repetitive; acest lucru recompensează involuntar comportamentul repetitiv. Recompensați câinele numai atunci când nu este implicat în comportament și este relaxat. Cu toate acestea, comportamentul nu trebuie ignorat în totalitate. Dacă sunt lăsate netratate, aceste afecțiuni progresează aproape întotdeauna la niveluri mai grave.
.