Tulburarea de conduită vs. Tulburarea de opoziție provocatoare

Este normal ca toți copiii să acționeze ocazional, în special împotriva părinților și a membrilor familiei. Cu toate acestea, dacă acest comportament devine repetitiv sau durează mai mult de șase luni, părinții, tutorii sau îngrijitorii ar trebui să ia în considerare obținerea de ajutor profesional pentru copilul lor.

Turbarea de conduită și tulburarea opozițională provocatoare sunt două tipuri diferite de tulburări de comportament perturbator la copii. Tulburările de comportament disruptiv se caracterizează prin faptul că copiii acționează împotriva altor copii sau a adulților prin comportament sfidător și lipsit de respect. Alternativ, un copil poate fi neascultător atunci când vine vorba de acceptarea structurilor și normelor tipice ale societății.

Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale, ediția a cincea (DSM-5) clasifică atât tulburarea de conduită, cât și tulburarea opoziționistă provocatoare ca fiind tulburări disruptive, de control al impulsurilor și de conduită. Deși există multe asemănări între acestea două, există, de asemenea, destul de multe diferențe între aceste afecțiuni.

Ce este tulburarea opoziționistă provocatoare?

DSM-5 clasifică tulburarea opozițională provocatoare ca fiind o afecțiune care implică tipare comportamentale recognoscibile și negative. Definiția tulburării opozițional provocatoare include o dispoziție generală negativă sau agitată, o atitudine certăreață sau faptul de a fi răzbunător timp de cel puțin șase luni.

Pentru ca un copil să fie diagnosticat cu o tulburare opozițional provocatoare, acesta trebuie să prezinte cel puțin patru din cele opt simptome găsite în criteriile de diagnosticare din DSM-5. Aceste simptome trebuie să fie prezente în timpul interacțiunilor cu ceilalți și nu includ interacțiunile cu frații.

Semne și simptome

În mod obișnuit, vârsta de debut a tulburării opoziționiste provocatoare începe înainte de vârsta de opt ani și nu mai târziu de vârsta de 12 ani. Deși cauzele exacte ale tulburării opoziționiste provocatoare sunt necunoscute, mai mulți factori predispun un copil să dezvolte această tulburare. Unii dintre acești factori includ predispoziția genetică, lipsa de structură în casă și ușoare diferențe la nivelul creierului.

Semnele și simptomele care arată că un copil are tulburare opoziționistă provocatoare includ:

• Copilul își pierde adesea cumpătul
• Copilul este ușor de agitat
• Copilul își exprimă adesea furia și resentimentele
• Copilul devine certăreț cu oricine are autoritate (de ex, adulți, profesori, străini)
• Copilul nesocotește în mod intenționat regulile stabilite
• Copilul provoacă agitație sau participă la un comportament perturbator
• Copilul aruncă vina pe alții
• Copilul dă dovadă de răutate sau răzbunare de cel puțin două ori într-o perioadă de șase luni

Diagnostic

Pentru a diagnostica în mod corespunzător un copil cu o tulburare opozițională provocatoare, un profesionist în domeniul sănătății mintale se supune DSM-5 și efectuează o evaluare psihologică completă, care evaluează:

• Sănătatea mentală, fizică și emoțională a copilului
• Cât de frecvent manifestă copilul comportamente negative
• Cum interacționează copilul cu ceilalți
• Antecedentele de sănătate mintală ale copilului

Dacă un copil prezintă patru dintre cele opt semne și simptome din DSM-5, există câteva criterii suplimentare pe care trebuie să le îndeplinească pentru a fi diagnosticat cu această tulburare. Criteriile includ:

• Copiii care au mai puțin de cinci ani trebuie să prezinte semne și simptome în majoritatea zilelor săptămânii timp de șase luni
• Copiii cu vârsta de cinci ani sau mai mult trebuie să prezinte simptome cel puțin o dată pe săptămână timp de șase luni
• Comportamentul copilului trebuie să aibă un impact negativ asupra propriei lor vieți sau asupra interacțiunilor sociale cu familia, prieteni, cunoștințe și profesori
• Comportamentele negative nu trebuie să îndeplinească criteriile pentru alte afecțiuni de sănătate mintală, cum ar fi tulburarea bipolară sau tulburarea de consum de substanțe
• Severitatea tulburării opozițional provocatoare variază de la ușoară la severă și trebuie evaluată de un profesionist în domeniul sănătății mintale

Ce este tulburarea de conduită?

O tulburare de conduită este definită ca un model continuu de agresivitate față de ceilalți, precum și un comportament intenționat de încălcare a regulilor. Tulburarea de conduită este, de asemenea, o tulburare din copilărie, ca și tulburarea opozițională provocatoare. DSM-5 caracterizează o tulburare de conduită ca fiind o afecțiune în care un copil încalcă în mod intenționat regulile și drepturile celorlalți.

Semne și simptome

Vârsta de debut a unei tulburări de conduită este în jurul vârstei de 11 ani, dar se poate dezvolta și la începutul adolescenței. Simptomele generale ale tulburării de conduită implică manifestări agresive față de alți copii, adulți și animale, distrugerea proprietății altor persoane, furtul și minciuna.

Câteva semne și simptome comune ale tulburării de conduită includ:

• Exprimarea unor comportamente agresive, inclusiv tactici de intimidare sau de intimidare
• Initierea de bătăi
• Utilizarea unei arme pentru a răni oameni sau animale
• Cazuri anterioare de cruzime fizică față de oameni și animale
• Furtul direct de bunuri de la victime
• Forțarea cuiva să efectueze o activitate cu care nu se simte confortabil (de ex.g., activitate sexuală)
• Provocarea intenționată a unui incendiu sau a unei alte dileme majore
• Găsirea mai multor modalități de a distruge proprietatea altei persoane
• Intrarea prin efracție în proprietatea privată a altei persoane
• Mincirea pentru a scăpa de îndatoriri sau obligații
• Rămânând afară mai târziu decât ar trebui pentru vârsta lor
• Fugind de acasă de mai multe ori peste noapte
• Absentând de la școală fără motiv

Diagnostic

Potrivit DSM-lor.5, există mai multe criterii suplimentare pentru a fi diagnosticat cu o tulburare de comportament. Un copil sau un adolescent trebuie să îndeplinească cel puțin trei din cele 15 criterii în decurs de un an și să aibă unul dintre aceste criterii prezent în ultimele șase luni pentru un diagnostic precis.

În plus, un profesionist medical va încerca să determine vârsta de debut printr-o evaluare psihologică.

Severitatea unei tulburări de conduită variază de la ușoară la severă. Cineva apropiat de copil (de ex, părinte, tutore, prieten sau profesor) ar trebui să ia notă de:

• Emoțiile copilului în ultimele câteva luni
• Dacă copilul manifestă vinovăție pentru comportamentul sau acțiunile sale rele
• Dacă copilul își exprimă empatia
• Dacă copilul este supărat de performanțele slabe la școală
• Cât de sincere sunt emoțiile copilului

Similitudini în tulburările de comportament disruptiv

Există multe asemănări și diferențe între tulburările de comportament disruptiv. Cât de severă este fiecare tulburare va fi unică în funcție de copil și de mediul său specific. Cu toate acestea, atât factorii predispozanți, cât și mai multe semne și simptome sunt similare între tulburarea opozițională provocatoare și tulburarea de conduită. Unii factori care se suprapun includ:

• În ambele cazuri, copiii pot fi sfidători și nu se vor supune regulilor impuse de societate sau de cei mai apropiați de ei
• Ambele afecțiuni pot coexista cu alte afecțiuni de sănătate mintală, cum ar fi ADHD, tulburări de dispoziție, anxietate sau depresie
• Este posibil ca copiii să aibă tulburare opoziționistă sfidătoare și tulburare de conduită, sau ca una să se dezvolte după cealaltă
• Ambele afecțiuni pot fi tratate cu succes de către profesioniștii din domeniul medical
• Ambele afecțiuni sunt probabil cauzate de un amestec de factori genetici, de mediu și psihologici

DBDs vs. ADHD

Turba de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) coexistă adesea cu tulburările de comportament disruptiv și este o altă afecțiune mentală frecventă în copilărie și adolescență. În mod obișnuit, ADHD implică un comportament impulsiv, incapacitatea de a fi atent pentru perioade lungi de timp, amânarea, hiperactivitate și dificultăți în începerea și finalizarea sarcinilor.

Se estimează că între o treime și jumătate dintre copiii diagnosticați cu ADHD îndeplinesc, de asemenea, criteriile de diagnostic pentru o tulburare de provocare opozițională. Băieții de sex masculin au o probabilitate mai mare de a fi diagnosticați cu ADHD și tulburare opoziționistă sfidătoare, precum și copiii care trec printr-un divorț sau sunt crescuți într-o familie cu un statut socio-economic scăzut.

În mod suplimentar, ADHD și tulburarea de conduită se întâlnesc, de asemenea, frecvent. Se estimează că 25% dintre copiii și 45% dintre adolescenții care sunt diagnosticați cu ADHD vor avea tulburare de conduită. La fel ca în cazul tulburării opoziționale provocatoare, este mai probabil ca bărbații să fie diagnosticați atât cu ADHD, cât și cu tulburare de conduită, iar riscul lor de a dezvolta o tulburare de conduită co-ocurrentă crește odată cu vârsta față de omologii lor de sex feminin.

Diferențe cheie: Rolul controlului

Care sunt principalele diferențe între tulburarea opozițională provocatoare și tulburarea de conduită? Se poate argumenta că ambele tulburări de comportament disruptiv implică probleme cu controlul impulsurilor, deși în moduri diferite.

Comportamentul unui copil care este diagnosticat cu tulburare opoziționistă provocatoare sugerează că urăște să fie controlat de societate sau de cei dragi. Acest motiv este și în cazul unui copil diagnosticat cu tulburare de conduită. Cu toate acestea, un copil cu tulburare de conduită, ca răspuns la faptul că urăște sentimentul de a fi controlat, va încerca de obicei să-i controleze pe ceilalți, fie în mod conștient, fie în mod subconștient.

Cu tulburarea de personalitate antisocială, copiii pot continua să dezvolte o tulburare de conduită co-ocurrentă. Adolescenții cu tulburare de personalitate antisocială se angajează în multe dintre aceleași comportamente pe care le au copiii cu tulburări de conduită. De exemplu, ei pot:

• Să aibă dificultăți în menținerea prieteniilor
• Să aibă relații abuzive cu părinții și frații
• Să se izoleze rapid de colegii lor

În ambele cazuri, copiii sau adolescenții cu o tulburare de personalitate antisocială sau o tulburare de conduită nu doresc să fie controlați, dar vor să-i controleze simultan pe ceilalți.

Tratament pentru tulburările de comportament perturbator

Care sunt opțiunile de tratament pentru tulburările de comportament perturbator? Există multe tratamente eficiente fie pentru tulburarea opoziționistă provocatoare, fie pentru tulburarea de comportament. În mod obișnuit, tratamentul tulburării opoziționale provocatoare include:

• Învățarea părinților, care stabilește consecvența
• Terapie de interacțiune părinte-copil
• Terapie de familie
• Terapie individuală
• Teleterapie
• Învățarea rezolvării problemelor
• Îmbunătățirea abilităților sociale

Tratamentul tulburării de conduită implică forme similare de terapie ca și în cazul tulburării opoziționale provocatoare. În plus față de tratamentele pentru tulburarea opoziționistă provocatoare, un copil sau adolescent cu tulburare de conduită poate avea nevoie de alte tratamente, inclusiv:

• Terapie comportamentală
• Psihoterapie
• Educație specială (dacă sunt prezente tulburări de învățare)
• Programe educaționale acasă și la școală
• Terapie multisistemică (tratament la domiciliu)
• Medicamente (dacă sunt prezente și alte afecțiuni de sănătate mintală, cum ar fi depresia)

Sfaturi pentru părinți

Există multe resurse pentru părinții copiilor care au tulburări de comportament disruptiv. Strategiile privind tulburarea opozițională provocatoare pentru părinți includ:

• Sublinierea și întărirea întotdeauna a comportamentelor pozitive
• Practicarea tehnicilor de relaxare și de respirație atunci când apar conflicte
• Aprovizionarea unei vieți casnice structurate
• Reforțarea regulilor cu consecvență
• Realizarea faptului că nu orice problemă merită o luptă

Părinirea unui copil cu o tulburare de conduită poate fi extrem de dificilă și poate avea un impact asupra întregii dinamici familiale. Resursele pentru părinții cu tulburări de conduită pentru părinți includ:

• Dezvoltarea unui sistem de sprijin stabil și util
• Având un partener care să stabilească consecvență și să aplice regulile
• Căutarea unor modalități sănătoase de gestionare a stresului
• Căutarea altor părinți care au, de asemenea, copii cu această tulburare

Important Takeaways: Tulburarea opozițională provocatoare vs. Tulburarea de conduită

Există câteva fapte importante de reținut despre tulburarea opozițională provocatoare versus tulburarea de conduită:

• Turbarea opozițională provocatoare și tulburarea de conduită sunt afecțiuni ale copilăriei înrudite, dar separate
• Copiii și adolescenții pot dezvolta ambele tulburări de comportament sau pot dezvolta una după cealaltă
• De multe ori, copiii se luptă cu tulburarea opoziționistă sfidătoare sau cu tulburarea de conduită și cu o cotulburare de opoziție provocatoare și tulburarea de comportament au rădăcini în probleme de control
• Turbarea de opoziție provocatoare și tulburarea de comportament au rădăcini în probleme de control
• Turbarea de opoziție provocatoare implică probleme în a fi controlat
• Turbarea de comportament implică probleme în a fi controlat și nevoia de a exercita control asupra celorlalți

Dacă dvs. sau o persoană dragă se luptă cu o dependență de droguri sau alcool și o afecțiune de sănătate mintală co-ocurentă, The Recovery Village vă poate ajuta. Contactați un reprezentant astăzi pentru a discuta opțiunile de tratament disponibile pentru aceste afecțiuni co-ocurrente.

Denunț medical: The Recovery Village își propune să îmbunătățească calitatea vieții persoanelor care se luptă cu o tulburare de consum de substanțe sau de sănătate mintală cu conținut bazat pe fapte despre natura afecțiunilor de sănătate comportamentală, opțiunile de tratament și rezultatele aferente. Publicăm materiale care sunt cercetate, citate, editate și revizuite de medici profesioniști licențiați. Informațiile pe care le oferim nu sunt menite să înlocuiască sfatul, diagnosticul sau tratamentul medical profesionist. Nu trebuie utilizate în locul sfatului medicului dumneavoastră sau al altui furnizor de servicii medicale calificat.