Dezbaterea privind OMG-urile, sau organismele modificate genetic, nu are loc doar în Statele Unite. Ea are loc și în țări din întreaga lume. Poate că ați citit articole pe internet despre țările în care OMG-urile sunt interzise și despre țările care folosesc OMG-uri în semințele lor sau în producția de alimente. Dacă OMG-urile sunt atât de rele, de ce nu le interzice fiecare țară?
Informațiile discutate aici despre interdicțiile privind OMG-urile sunt actualizate până în februarie 2021.
Ca orice altceva în jurul dezbaterii privind OMG-urile, nu există răspunsuri simple. Cele mai multe țări sau părți ale acestora au oscilat între a interzice unele OMG-uri pentru o perioadă determinată, a lăsa unele OMG-uri să intre după multe cercetări și a le limita cu totul pe altele. Cercetările se schimbă și este dificil de ținut pasul cu ele.
Țări în care OMG-urile sunt interzise
În Uniunea Europeană, a fost adoptată o normă a Comisiei Europene care a oferit țărilor din Uniunea Europeană opțiunea de a renunța la cultivarea culturilor modificate genetic. Potrivit site-ului web al Comisiei, nouăsprezece din cele 27 de state membre ale UE au votat pentru interzicerea parțială sau totală a OMG-urilor. Comisia raportează că „mai multe țări, precum Franța, Germania, Austria, Grecia, Ungaria, Țările de Jos, Letonia, Lituania, Luxemburg, Bulgaria, Polonia, Danemarca, Malta, Slovenia, Italia și Croația au optat pentru o interdicție totală. Valonia, regiunea francofonă a Belgiei, a optat pentru excludere, precum și Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord.”
În domeniul OMG-urilor în produsele alimentare de consum, UE are reglementări specifice care impun etichetarea OMG-urilor în alimentele de consum, lucru pe care Statele Unite vor începe să îl implementeze și ele în ianuarie 2022.
În afară de etichetarea obligatorie, în Statele Unite nu există o legislație oficială care să interzică OMG-urile de către Departamentul de Agricultură sau Administrația pentru Alimente și Medicamente. Cu toate acestea, comitatele Humboldt, Mendocino, Trinity, Santa Cruz, Sonoma și Marin din California sunt comitatele din SUA care au interzis cu succes culturile modificate genetic.
În întreaga lume, țările continuă să dezbată utilizarea OMG-urilor. În 2016, Rusia a impus o interdicție totală privind cultivarea sau producerea de alimente care utilizează plante sau animale modificate genetic. Acest lucru a rezultat în urma unui moratoriu de 10 ani impus în 2013 asupra OMG-urilor, astfel încât să poată fi dezvoltate mai multe experimente, teste și noi metode de cercetare. Potrivit vicepreședintelui Asociației Naționale pentru Siguranță Genetică, Irina Ermakova, la momentul moratoriului, „biotehnologiile ar trebui cu siguranță să fie dezvoltate, dar OMG-urile ar trebui oprite. (Noi) ar trebui să le oprim să se răspândească.”
De asemenea, au mai interzis OMG-urile Turcia, Kârgâzstan, Bhutan și Arabia Saudită în Asia; și Belize, Peru, Ecuador și Venezuela în Americi. Doar patru din cele 47 de țări din Africa au făcut legală plantarea oricăror culturi OMG: Africa de Sud, Burkina Faso, Sudan și Nigeria.
Câteva țări care nu au interzis OMG-urile au restricții asupra acestora sau au o interdicție temporară până când se fac mai multe cercetări. Conform politicii din Zimbabwe privind alimentele modificate genetic, prezentată în articolul „Nu la OMG-uri, poziție neschimbată”, țara va continua să interzică OMG-urile până când vor exista mai multe dovezi. Deocamdată, țara interzice producția de OMG-uri.
În timp ce interdicția de 10 ani a Peru asupra OMG-urilor urmează să expire în 2021, țara s-a unit în 2020 pentru a susține continuarea interdicției prin campania „La Biodiversidad es nuestra Identidad (Biodiversitatea este identitatea noastră)”, potrivit unui raport al organizației Organic Without Boundaries. Interzicerea OMG-urilor în țară a contribuit la sprijinirea celor 2,2 milioane de familii de fermieri mici care furnizează aproximativ 75% din produsele țării, potrivit raportului.
Oare o interdicție a OMG-urilor înseamnă cu adevărat o interdicție?
Fotografie de The Matter of Food on Unsplash
Dacă o țară interzice OMG-urile, înseamnă cu adevărat că acestea sunt complet interzise? Nu întotdeauna. Iată de ce devine confuz:
După cum s-a spus mai sus, țări precum Peru, Zimbabwe și Rusia au stabilit interdicții temporare la un moment dat sau altul. Acestea nu garantează că OMG-urile rămân definitiv în afara unei țări, ci doar până când se fac mai multe cercetări.
În plus, guvernele vor încerca o autorizare pentru anumite tipuri de semințe modificate genetic. De exemplu, în 2017, majoritatea guvernelor din Uniunea Europeană au votat împotriva autorizării a două noi varietăți de porumb modificat genetic, 1507 de la Dupont Pioneer și Bt11 de la Syngenta. Aceste tulpini sunt rezistente la erbicidul glufosinat de la Bayer și își produc propriul pesticid pentru a ucide insectele. Guvernele UE au votat, de asemenea, împotriva reînnoirii licenței pentru MON810 de la Monsanto, singura cultură OMG cultivată în prezent în UE.
Deși majoritatea s-a opus tuturor celor trei culturi, „voturile pentru toate acestea nu au blocat în mod decisiv intrarea lor în UE, deoarece opoziția nu a reprezentat o „majoritate calificată””. O majoritate calificată înseamnă că 55% din statele membre, reprezentând cel puțin 65% din populația UE, votează în favoarea lor.
În cele din urmă, președintele UE va lua decizia, dar chiar dacă aceasta va fi aprobată, țările pot folosi opțiunea de excludere pentru a împiedica cultivarea OMG-urilor pe teritoriul lor.
În plus față de complexitatea interzicerii totale a OMG-urilor față de permiterea unor tulpini specifice, problema interzicerii OMG-urilor devine și mai complicată atunci când se trece de la consumul de alimente de către consumatori la consumul de alimente de către animale. În timp ce multe țări din UE nu cultivă OMG-uri pentru consumul uman, unele le cultivă sau le importă pentru animalele lor. Dr. Robert Paarlberg, cercetător în domeniul politicii alimentare și agricole la Wellesley College, a declarat că UE în ansamblu importă o cantitate considerabilă de soia modificată genetic pentru hrana animalelor, iar unele țări cultivă cantități mici de porumb modificat genetic pentru animalele lor. Diverse tipuri de bumbac, porumb, rapiță și sfeclă de zahăr modificate genetic pot fi importate în mod legal. El a spus că foarte puține țări interzic în mod explicit OMG-urile; în schimb, guvernele nu au aprobat încă cultivarea pe plan intern a culturilor de OMG-uri.
Dr. Paarlberg afirmă, de asemenea, că UE este diferită de SUA deoarece regulile privind etichetarea alimentelor sunt diferite. UE a cerut etichetarea obligatorie a produselor alimentare care au chiar și o mică urmă de OMG-uri cu mult înaintea Statelor Unite. Din cauza acestor reguli și pentru a evita necesitatea unei etichete, multe companii alimentare din Europa au eliminat toate ingredientele OMG, limitând de pe piață alimentele OMG destinate consumului uman direct. Cu toate acestea, europenii continuă să folosească porumb și soia modificate genetic pentru hrana animalelor, deoarece normele privind etichetele nu le cer să menționeze acest lucru pentru animale sau pe carnea sau produsele pe care animalele le produc pentru consumul uman.
Vezi de ce nu există răspunsuri simple cu da sau nu?
De ce sunt interzise OMG-urile?
Fotografie de Steffi Pereira pe Unsplash
Tările interzic OMG-urile din cauza științei sau a presiunii publice?
După Organizația Mondială a Sănătății, țările care au instituit reguli care restricționează prezența OMG-urilor în alimentele lor se concentrează în mod central asupra faptului dacă există un risc pentru sănătatea consumatorilor asociat cu OMG-urile.
S-a scris mult despre siguranța OMG-urilor în alimente, dar iată un exemplu:
Un studiu publicat în revista Environmental Sciences Europe a constatat leziuni hepatice și renale grave, tulburări hormonale și tumori canceroase mari la șobolanii care au fost hrăniți cu porumb modificat genetic în combinație cu niveluri scăzute de Roundup. Alte studii au făcut legătura între furajele OMG și uterul mărit și inflamația severă a stomacului la porci. Aceste și alte studii au concluzionat că este nevoie de mai multe cercetări înainte ca alimentele OMG să poată fi acceptate ca fiind sigure.
Proiectul de alfabetizare genetică contestă faptul că organizațiile științifice independente din fiecare națiune au făcut declarații publice conform cărora produsele modificate genetic sunt sigure. Ei susțin că națiunile care interzic importul sau cultivarea de produse modificate genetic nu o fac din cauza științei, ci din dorința de a evita controversele. Site-ul sugerează că neliniștea publică, protecționismul comercial, presiunea exercitată de avocați și protejarea imaginii unei țări sunt motivele care stau la baza acestor interdicții. În plus, mulți oameni de știință din locuri în care fenomenele meteorologice severe pot avea un impact asupra penuriei de alimente pledează pentru utilizarea culturilor OMG, citându-le ca fiind mai puțin sensibile la secetă și inundații. Ca răspuns la aceste afirmații, agențiile guvernamentale, cum ar fi ONU, susțin că există alte metode de rezolvare a foametei care nu utilizează culturi modificate genetic.
Și ce părere aveți? Ar trebui ca țările să interzică cultivarea OMG-urilor în alimentație? Care sunt motivațiile țărilor care interzic OMG-urile? Este în regulă ca țările care au interzis OMG-urile să dea totuși hrană cu OMG-uri animalelor pe care le consumă cetățenii lor? Ar trebui ca țările să menționeze pe etichetele lor faptul că animalele au fost hrănite cu OMG-uri? Să începem să discutăm!