Uniunea de la Lublin, (1569), pact între Polonia și Lituania care a unit cele două țări într-un singur stat. După 1385 (în Uniunea de la Krewo), cele două țări fuseseră sub același suveran. Dar Sigismund al II-lea Augustus nu a avut moștenitori; iar polonezii, temându-se că la moartea sa se va rupe uniunea personală dintre Polonia și Lituania, au cerut insistent să se formeze o uniune mai completă. După ce a început Războiul Livonian (1558) și Moscovia a reprezentat o amenințare serioasă pentru Lituania, mulți dintre nobilii lituanieni au dorit, de asemenea, o uniune mai strânsă cu Polonia și, în 1562, au făcut o propunere de fuziune a celor două state. Totuși, magnații lituanieni dominanți se temeau că o fuziune le-ar diminua puterea și au blocat propunerea, precum și inițiativele ulterioare. Atunci când reprezentanții celor două țări la o reuniune a Sejm-ului (organul legislativ) de la Lublin (ianuarie 1569) nu au reușit să ajungă la un acord, Sigismund al II-lea a anexat provinciile lituaniene Podlasie și Volhynia (inclusiv regiunile Kiev și Bracław), care, împreună, constituiau peste o treime din teritoriul Lituaniei. Deși magnații lituanieni doreau să se opună Poloniei, nobilimea a refuzat să intre într-un nou război, ceea ce a forțat reluarea în iunie a negocierilor pentru formarea unei uniuni. La 1 iulie 1569, a fost încheiată Uniunea de la Lublin, unind Polonia și Lituania într-un singur stat federat, care urma să fie condus de un singur suveran, ales în comun. În mod oficial, Polonia și Lituania urmau să fie componente distincte și egale ale federației, fiecare păstrându-și armata, trezoreria, administrația civilă și legile proprii; cele două națiuni au convenit să coopereze una cu cealaltă în materie de politică externă și să participe la o dietă comună. Cu toate acestea, Polonia, care a rămas în posesia teritoriilor lituaniene pe care le confiscase, a avut o reprezentare mai mare în Dietă și a devenit partenerul dominant. Statul polono-lituanian a rămas o entitate politică majoră până când a fost împărțit spre sfârșitul secolului al XVIII-lea.
.