Lieberman evită în mare parte să devină prea tehnic pentru cei care nu sunt oameni de știință și împrăștie cartea cu detalii ciudate sau amuzante pentru a menține narațiunea în mișcare, ca atunci când scrie despre benzile de alergare că sunt „zgomotoase, scumpe și ocazional înșelătoare, iar eu le găsesc plictisitoare”. Apoi face un pas în plus (ca să spunem așa) și ne împărtășește că, în epoca victoriană, benzile de alergare erau folosite pentru „a pedepsi prizonierii și a preveni lenea”. Timp de mai bine de un secol, deținuții englezi (printre care și Oscar Wilde) au fost condamnați să se trudă ore întregi pe zi pe benzi de alergare enorme și cu trepte” – o pedeapsă epuizantă pe care aproape oricine a folosit o bandă de alergare o poate aprecia.
Pe lângă exorcizarea miturilor și detalierea tipurilor de exerciții fizice la care suntem buni, precum și a motivelor pentru care aceste activități particulare contează pentru bunăstarea noastră fizică, Lieberman ne dă, de asemenea, permisiunea de a fi buni cu noi înșine dacă preferăm să nu ne deranjăm. Nu înseamnă că suntem slabi sau leneși sau că eșuăm în viață dacă nu vrem să ne ridicăm și să alergăm 5 km; pur și simplu, arderea de calorii suplimentare nu este ceva ce oamenii, ca specie, au fost nevoiți să facă până acum. De fapt, era în general o idee teribilă atunci când trăiam cu toții ca Hadza, când caloriile pierdute puteau însemna moarte.
Atunci ce funcționează? Nu este deosebit de complicat, iar Lieberman prezintă știința care stă la baza prescrierii sale de un amestec de exerciții aerobice de intensitate moderată, antrenament de forță și antrenament cu intervale de intensitate ridicată. Acesta este probabil cel mai bun pariu pentru cei mai mulți dintre noi. El analizează, de asemenea, modul în care exercițiile fizice pot ajuta în cazul unor boli precum obezitatea, diabetul, afecțiunile cardiovasculare, Alzheimer și cancerul. (El include Covid-19 într-o secțiune despre infecțiile tractului respirator și alte contagii, dar îndrumările sale sunt depășite de aproape un an, deoarece această secțiune a fost editată în martie 2020 – recomandarea sa de a ne spăla pe mâini și de a nu ne mai atinge fețele pare aproape pitorească.)
Cel mai important, Lieberman nu îi judecă pe cei cărora le este greu să facă exerciții fizice, chiar și după ce știu că ar trebui să le facă, pentru că exercițiile fizice tot nu sunt chiar atât de distractive – și spun asta ca cineva care a alergat mai multe ultramaratoane fără ca nimeni să îmi ceară să fac acest lucru.
„O parte a problemei este distincția dintre „ar trebui” și „nevoie”. Știu că ar trebui să fac exerciții fizice pentru a crește probabilitatea de a fi mai sănătos, mai fericit și de a trăi mai mult timp cu mai puține dizabilități, dar există numeroase motive legitime pentru care nu am nevoie să fac exerciții fizice”, scrie el.
Din fericire, există modalități de a vă face mintea și corpul să treacă peste faptul că exercițiile fizice pot fi neplăcute. Ascultați altceva în timpul unui antrenament; faceți din exercițiile fizice un joc; antrenați-vă cu alții într-un grup. Poate că acei participanți la tabăra de antrenament mi s-au părut caraghioși, dar au avut ideea corectă.
.