În 2016 nu era încă disponibil un vaccin împotriva virusului Epstein-Barr. Virusul stabilește o infecție latentă și provoacă mononucleoza infecțioasă. Este un virus dual-tropic, provocând infectarea atât a celulelor B, cât și a celulelor epiteliale. Una dintre provocări constă în faptul că virusul Epstein-Barr exprimă proteine foarte diferite în timpul fazei litice și a celei latente. Agenții antivirali acționează prin inhibarea replicării ADN-ului viral, dar, până în 2016, existau puține dovezi că aceștia sunt eficienți împotriva virusului Epstein-Barr, sunt scumpi, riscă să provoace rezistență la agenții antivirali și (în 1% până la 10% din cazuri) pot provoca efecte secundare neplăcute.
Virusul Epstein-Barr
.
- nimeni
În perioada 2006-2008 au fost efectuate mai multe studii clinice pentru un vaccin. Proteinele virale Gp350/220 sunt o țintă principală, dar aceasta ar bloca doar infectarea celulelor B, nu și a celulelor epiteliale. Un vaccin numit MVA-EL a fost, de asemenea, propus ca țintă pentru cancerele EBV-pozitive, dar acesta ar fi eficient doar în combaterea cancerelor legate de EBV, nu și a infecției EBV în sine. Vaccinurile EBV bazate pe VLP (particule asemănătoare virusurilor) fac, de asemenea, obiectul unor cercetări intense.
În aprilie 2018, a fost descoperit primul anticorp uman care blochează virusul Epstein-Barr, numit AMMO1. Acesta blochează glicoproteinele gH și gL. Această descoperire definește noi situsuri de vulnerabilitate pe virusul Epstein-Barr și neutralizează infecția dual-tropică (oprind atât infectarea celulelor B, cât și a celulelor epiteliale). Este cea mai promițătoare descoperire de până acum, deoarece este prima care ar putea fi capabilă să blocheze atât infecția celulelor B, cât și infecția epitelială. Până în februarie 2020, Moderna avea în pregătire un vaccin preclinic împotriva virusului Epstein-Barr (EBV) (mRNA-1189).
.