Din 1948, testul a fost folosit de neuropsihologi și psihologi clinicieni la pacienții cu leziuni cerebrale dobândite, boli neurodegenerative sau boli mintale, cum ar fi schizofrenia. Este unul dintre cele câteva teste psihologice care pot fi administrate pacienților pentru a măsura disfuncția lobului frontal. Atunci când este administrat, WCST permite clinicianului să speculeze la următoarele funcții ale lobului „frontal”: planificarea strategică, căutarea organizată, utilizarea feedback-ului din mediul înconjurător pentru a schimba seturile cognitive, direcționarea comportamentului spre atingerea unui obiectiv și modularea răspunsului impulsiv. Testul poate fi administrat persoanelor cu vârsta cuprinsă între 6,5 ani și 89 de ani. WCST, se bazează pe o serie de funcții cognitive, inclusiv atenția, memoria de lucru și procesarea vizuală.
WCST poate fi folosit pentru a ajuta la măsurarea competenței unui individ în ceea ce privește raționamentul abstract și capacitatea de a schimba strategiile de rezolvare a problemelor atunci când este necesar. În cadrul acestui test, participanților li se prezintă o serie de cartonașe. Figurile de pe cartonașe diferă în ceea ce privește culoarea, cantitatea și forma.
Testele psihologice, cum ar fi WCST, administrate singure, nu pot fi folosite pentru a măsura efectele unei leziuni a lobului frontal sau aspectele funcției cognitive pe care le poate afecta, cum ar fi memoria de lucru; trebuie folosită o varietate de teste. Un subiect poate fi bun la o sarcină, dar să prezinte o disfuncție a funcției executive în general. În mod similar, rezultatele testelor pot fi făcute înșelătoare după testarea aceluiași individ pe o perioadă lungă de timp. Subiectul poate deveni mai bun la o sarcină, dar nu din cauza unei îmbunătățiri a funcției cognitive executive. Este posibil ca aceștia să fi învățat pur și simplu unele strategii de realizare a acestei sarcini particulare care au făcut ca aceasta să nu mai fie un bun instrument de măsurare.
.