Adenita sebacee canină

De Klaus Loft, DVM

617 524-5733

Adenita sebacee (SA) este o afecțiune relativ neobișnuită, dermatoză mediată imunitar care cauzează o anomalie de cornificare cu cruste, care, la rândul ei, poate duce la alopecie progresivă cu scuame și cruste strâns aderente (a se vedea figura 1).

Etiologia este oarecum neclară, dar focarul inflamator este reprezentat de glandele și canalele sebacee, care afectează capacitatea foliculului pilos de regenerare a părului. SA se prezintă adesea cu o schimbare semnificativă a texturii și calității exteriorului și a blănii animalului de companie. Stratul de păr din zonele afectate își schimbă adesea atât consistența, cât și culoarea după ce a fost deteriorat în acest proces (de exemplu, de la culoarea caisei la maro închis, sau de la păr moale la păr sârmos) (a se vedea figura 2) (a se vedea figura 2). Primele rapoarte din literatura de specialitate veterinară de către Scott et al. și Rosser et al. plus White et al.1, 2, 3 au raportat cu toții că dermatoza crustuloasă moderată până la severă la Poodles Standard și Akitas, iar probele histopatologice de la acești câini au fost lipsite de glande sebacee. SA este în general considerată a fi o afecțiune dermatologică inexistentă din punct de vedere clinic înainte de începutul anilor 1980, iar analizele țesuturilor histopatologice din bănci nu au evidențiat nicio dovadă de SA.4, 5

Câinii afectați prezintă o afecțiune cutanată crustuloasă pruriginoasă ușoară până la moderată și suferă de piodermite bacteriană sau legată de drojdie intermitentă (a se vedea figura 3). Anumite linii de pudeli standard au părut mai puternic afectate, iar un program de screening voluntar implementat în cadrul rasei a dus la eradicarea mai mult sau mai puțin a afecțiunii la această rasă, dar în ultimii peste 10 ani afecțiunea a fost observată la o listă mai lungă de rase, inclusiv la Husky, Bichon Havanez6 și Vizla.7,8 Un mod de moștenire autozomal recesiv cu o expresie variabilă a fost propus la pudelul standard9, 10, 11 și un mod de moștenire autozomal recesiv este sugerat ca fiind motivul pentru care Akita7 este mai frecvent afectată. Afecțiunea a fost diagnosticată de către Serviciul de Dermatologie Angell la următoarele rase: Springer Spaniel, Welsh Corgi, Ciobănesc german, Labrador Retriever, Bernese Mountain Dog, Cockapoo, Goldendoodle și Labradoodle. O afecțiune similară, dar și mai rară, a fost raportată la oameni, pisici, cai și iepuri.3, 4, 5, 6

SA este o afecțiune în mare parte cosmetică, cu simptome sistemice minime sau inexistente. În general, nu provoacă prurit sau durere, dar animalele de companie cu această afecțiune sunt predispuse la infecții secundare bacteriene și/sau de drojdie care pot provoca prurit, inflamații suplimentare și o potențială distrugere suplimentară a foliculilor de păr. Infecțiile secundare trebuie tratate pentru a evita deteriorarea suplimentară a foliculilor de păr. În general, câinii afectați de această afecțiune nu ar trebui să fie folosiți pentru reproducere, deoarece se pare că există o potențială predispoziție genetică.

Numeroase tratamente și terapii de susținere sunt folosite în managementul medical al bolii primare și în tratamentul pentru infecțiile secundare. Tratamentul pentru SA va include, de obicei, una sau mai multe dintre următoarele terapii orale:9, 10, 11, 12, 13, 14

VITAMINA A: Această vitamină este cunoscută ca având un potențial efect teratogen în doze mari și are capacitatea de a încetini reînnoirea celulară în procesul de keratinizare. Prin urmare, vitamina A poate ajuta prin reducerea severității descuamării intense. Utilizarea acestui supliment vitaminic poate provoca ocazional o afecțiune a ochiului uscat, keratoconjunctivita sicca (KCS), așa că este important să se facă un test de producție lacrimală înainte de a începe acest tratament.

Uleiul de germeni și acizii grași esențiali (AGE): Suplimentarea dietei poate ajuta la capacitatea precursorilor antiinflamatori de a reconstrui pielea și poate avea un efect de tip antioxidant în cadrul țesutului afectat. O dietă bogată în acizi grași omega-3 și -6, cum ar fi Hill’s Science Diet Sensitive Skin și Royal Canine Skin Support, poate fi foarte utilă pentru a face pielea mai rezistentă la traumatisme și infecții cutanate. Alternativ, suplimentele de acizi grași, cum ar fi 3V Caps, AllerDerm sau Derm Caps, pot fi adăugate la orice dietă echilibrată.

RETINOIDE SINESTICE (tretinoină și izotretinoină): Mai mulți autori au utilizat această modalitate de tratament pentru SA pentru a reduce crusta și descuamarea ca urmare a distrugerii anexe a glandelor sebacee. Numărul de cazuri din literatura de specialitate este relativ scăzut, iar preocupările pentru KCS și teratogenitate sunt semnificativ mai mari decât în cazul vitaminei A. Prin urmare, retinoizii sintetici nu reprezintă o opțiune de primă linie în majoritatea cazurilor.

CICLOSPORINA (ATOPICA): Acest medicament ajută la modularea răspunsului imunitar împotriva țesutului vizat în SA. Costul dozării pe termen lung sau pe toată durata vieții este adesea o preocupare semnificativă. Cele mai frecvente efecte secundare posibile ale acestui medicament sunt vărsăturile și diareea și sunt de obicei autolimitate, dar pot fi atât de semnificative încât tratamentul va trebui întrerupt. Se recomandă administrarea acestui medicament pe stomacul gol pentru o absorbție mai uniformă, dar dacă apar efecte secundare gastrointestinale, acesta poate fi administrat cu alimente.

Există, de asemenea, terapii topice care pot fi prescrise, cum ar fi:

ALPHA KERI BATH OIL (amestec de ulei mineral): Acest tratament ocluziv va face posibilă separarea materialului sebaceu foarte aderent de blană și va reduce mirosul și riscul de piodermite secundară. Acest tratament este adesea consumator de timp și destul de murdar!

PROPYLENE GLYCOL 70%: Acest produs topic este de obicei preparat de o farmacie umană și poate fi aplicat cu un flacon pulverizator pentru a ajuta la hidratarea pielii la fiecare 24-72 de ore timp de 2-3 săptămâni. După această perioadă inițială, aplicarea poate fi redusă la cel mai mic interval posibil, dar este necesară o utilizare cel puțin săptămânală.

Această boală poate fi o afecțiune frustrantă pentru clinicieni, proprietarii de animale de companie și animalele de companie, mai ales că asistăm la o creștere a popularității „raselor de design”, cu pudeli în amestec, și la apariția spontană a acestei afecțiuni la mai multe tipuri de rase de câini. În viitor, cartografierea genelor ar putea ajuta la găsirea unui defect genetic specific și la disponibilitatea unor terapii mai specifice.

Pentru mai multe informații despre adenita sebacee canină sau despre Serviciul de Dermatologie Angell, vă rugăm să sunați la 617 524-5733 sau să trimiteți un e-mail la [email protected]. De asemenea, îl puteți contacta pe Dr. Loft la [email protected].

2 Rosser E, Dunstan R, Breen P et al.: „Adenita sebacee cu hiperkeratoză la pudelul standard: o discuție a 10 cazuri”. JAAHA, 1987; 23: p. 341.

3 White S, Linder K, Schultheiss P et al: „Adenita sebacee la patru iepuri domestici (Oryctatagus cuniculus)”. Dermatologie veterinară 2000; 11: p. 53-60.

4 Gross T, Ihrke P, Walder E, Affolter V.:: „Sebaceous adenitis”. În: „Bătrânețea de la nivelul pielii: Bolile cutanate ale câinelui și pisicii, Diagnostic clinic histopatologic. Ediția a 2-a. Oxford: Blackwell Publishing, 2005, p. 186-88.

5 Yager J, Willcock B, eds. Surgical pathology of the dog and cat. Londra: Mosby Year Book Inc., 1994; p. 197-198.

6 Osborne C: „Sebaceous adenitis in a 7-year-old Arabian gelding”. Canadian Veterinary Journal 2006; 47: p. 583-6.

7 Zur G, Botero-Anug A: „Severe Ulcerative and Granulomatous Pinnal Lesions with Granulomatous Sebaceous Adenitis in Unrelated Vizslas”. JAAHA, 47:6 Nov./Dec. 2011, p. 455-60.

8 Hernblad Tevell E, Bergvall K, Egenvall A: „Sebaceous adenitis in Swedish dogs, a retrospective study of 104 cases”. Acta Veterinaria Scandinavica 2008, 50:11, p. 1-8.

9 Frazer M, Schick A, Lewis T, Jazic E: „Sebaceous adenitis in Havanese dogs: a retrospective study of the clinical presentation and incidence”. Veterinary Dermatology, 2010, 22, p. 267-274.

13 Sousa C: „Sebaceous adenitis”. Clinici veterinare din America de Nord: Small Animal Practice 2006; 36: p. 243-9.

14 Linek M, Boss C, Haemmerling R, Hewicker-Trautwein M, Mecklenburg L: „Effects of cyclosporine A on clinical and histologic abnormalities in dogs with sebaceous adenitis.” (Efectele ciclosporinei A asupra anomaliilor clinice și histologice la câinii cu adenită sebacee). JAVMA, Vol. 226, Nr. 1, 1 ianuarie 2005, p. 59-64.

.