Efectele directe și indirecte (mediate de factori biologici) ale consangvinității asupra mortalității prereproductive (decesul înainte de vârsta de 20 de ani) au fost investigate într-un studiu caz-control efectuat în Lancaster County, Pennsylvania, Old Order Amish. Un total de 211 cazuri de deces prereproductiv între 1969 și 1980 și 213 martori vii au fost comparate pentru diferențele în ceea ce privește coeficienții de consangvinizare, malformațiile congenitale, greutatea la naștere, vârsta gestațională, complicațiile la naștere și alți factori demografici, obținuți prin corelarea cazurilor și a martorilor cu registrele de stare civilă și cu registrul genealogic Amish datând din anii 1700. Coeficienții de consangvinizare (F) pentru cazuri și controale au fost calculați folosind metoda de urmărire a strămoșilor comuni în pedigriile multigeneraționale. Consangvinizarea strânsă (F mai mare sau egală cu 1/64) a fost un factor de risc semnificativ pentru mortalitatea prereproductivă; raportul cotelor = 1,55. Utilizând modelul log-liniar, s-a constatat că efectul consangvinității apropiate asupra mortalității este mediat de trei mecanisme ocazionale indirecte: Indiferent de statutul de caz-martor, consangvinitatea a fost semnificativ legată de malformațiile congenitale (înregistrate la naștere), de întârzierea creșterii intrauterine (greutate la naștere mai mică decât percentila 10 pentru vârsta gestațională) și de apariția altor decese în fratrie. La rândul lor, fiecare dintre acești factori a fost legat în mod independent de mortalitate, indiferent de consangvinizare. Niciun efect direct semnificativ al consangvinității nu a rămas după ajustarea pentru acești factori. Nu au existat efecte ale consangvinității asupra prematurității (mai puțin de 37 de săptămâni), sau asupra complicațiilor la naștere. Acest studiu sugerează că consangvinizarea crește riscul de mortalitate prereproductivă prin creșterea riscului de întârziere a creșterii intrauterine și de malformații congenitale, dar nu și de prematuritate. Modelul log-liniar oferă o abordare utilă pentru analiza factorilor de risc direcți și indirecți care utilizează mecanisme biologice.
