Cauzele pot fi endogene (interne) sau exogene (externe):
- Printre numeroasele cauze endogene (cele care țin de individ) putem enumera următoarele:
- Lipsă de conștiință socială.
- Lipsă de educație sau o cultură a compromisului.
- Paradigme distorsionate și negative.
- Personalități antisociale și megalomanie.
- Percepție eronată a gradului de corupție prezent.
- Subestimarea posibilității de a fi prins.
- Ca elemente exogene ale corupției (cele care depind de societate), avem:
- Imunitatea efectivă în actele de corupție.
- Corporatismul partizan.
- Modele sociale care transmit o lipsă de valori, realizând o lipsă a acestora.
- Putere discreționară excesivă a funcționarului public.
- Concentrarea puterilor și a deciziilor în anumite activități guvernamentale .
- Discreționalitate și lipsă de colegialitate în luarea deciziilor.
- Mită internațională.
- Control economic sau legal asupra mass-mediei care împiedică expunerea publică a cazurilor de corupție.
- Salarii prea mici.
- Lipsă de transparență a informațiilor privind utilizarea fondurilor publice și a proceselor decizionale.
- Lipsă de eficiență a administrației publice.
- Complexitate extremă a sistemului.
O clasificare a cauzelor corupției asamblată de Arjona din contribuțiile unor autori precum Cagliani, Rose-Ackerman și Johnston identifică trei tipuri: economică, politico-instituțională și culturală
Efecte economiceEdit
Corupția privește dezvoltarea economică deoarece generează ineficiență și distorsiuni considerabile. În sectorul privat, corupția sporește costul activităților comerciale și antreprenoriale, deoarece se adaugă la costul plăților ilicite în sine, la costul gestionării negocierilor cu funcționarii publici și la riscul de nerespectare a acordurilor sau de detectare. În timp ce unii susțin că corupția reduce costurile prin eludarea birocrației potențial excesive, disponibilitatea mitei poate, de asemenea, să îi determine pe funcționarii publici să inventeze noi reguli și întârzieri. Eliminarea deschisă a reglementărilor costisitoare și consumatoare de timp este mai bună decât permiterea ascunsă a eludării acestora cu ajutorul mitei. În cazul în care corupția umflă costul de a face afaceri, aceasta distorsionează, de asemenea, terenul de joc, protejând firmele bine conectate de concurenți, susținând astfel firmele ineficiente.
Corupția creează, de asemenea, distorsiuni în sectorul public, deoarece investițiile publice sunt deturnate către proiecte de capital în care mita și comisioanele sunt mai abundente. Oficialii pot crește complexitatea proiectelor din sectorul public pentru a ascunde sau pentru a pregăti terenul pentru astfel de tranzacții, ceea ce denaturează și mai mult investițiile. Corupția reduce, de asemenea, gradul de respectare a reglementărilor în materie de construcții, de mediu sau de altă natură, reduce calitatea serviciilor guvernamentale și a infrastructurii și sporește presiunile bugetare asupra guvernului.
Economiștii susțin că unul dintre factorii care stau la baza diferențelor de dezvoltare economică dintre Africa și Asia este faptul că, în prima, corupția a luat în primul rând forma „extragerii de rente”, cu rezultatul că capitalul financiar obținut este mutat în afara țării, în loc să fie investit în ea (de aici și imaginea stereotipică, adesea corectă, a dictatorilor africani care au conturi bancare în Elveția). În Nigeria, de exemplu, mai mult de 400 de miliarde de dolari au fost furați din trezorerie de către liderii nigerieni între 1960 și 1999. Cercetătorii de la Universitatea din Massachusetts au estimat că, între 1970 și 1996, fuga de capital din 30 de țări subsahariene a depășit 187 de miliarde de dolari, depășind datoriile externe ale acestor națiuni. Rezultatele, exprimate în întârzieri sau opriri ale dezvoltării, au fost modelate în teorie de către economistul Mancur Olson. În cazul Africii, unul dintre factorii care au contribuit la acest comportament a fost instabilitatea politică și faptul că noile guverne au confiscat adesea activele obținute în mod corupt de către guvernele anterioare. Acest lucru a încurajat funcționarii publici să își ascundă averea în afara țării, departe de posibila expropriere viitoare. În schimb, administratorii asiatici, cum ar fi „noua ordine” a lui Suharto, au preluat adesea o parte din tranzacțiile de afaceri sau au oferit condiții pentru dezvoltare, prin investiții în infrastructură, lege și ordine publică etc.
Efecte sociale și de mediuEdit
Corupția facilitează distrugerea mediului. Țările corupte pot avea în mod oficial o legislație menită să protejeze mediul, dar aceasta nu poate fi pusă în aplicare dacă cei însărcinați cu aplicarea ei sunt ușor de mituit. Același lucru este valabil și pentru drepturile sociale, protecția muncii, sindicalizarea și prevenirea muncii copiilor. Încălcarea acestor drepturi legale permite țărilor corupte să obțină un avantaj economic ilegitim pe piețele internaționale.
Economistul Amartya Sen, laureat al Premiului Nobel, a observat că „Nu există o problemă alimentară apolitică”. În timp ce seceta și alte fenomene naturale pot declanșa condiții de foamete, acțiunea sau inacțiunea guvernamentală este cea care determină gravitatea acestora și, adesea, chiar dacă va apărea sau nu foametea. Guvernele cu puternice tendințe cleptocratice pot submina securitatea alimentară, chiar și atunci când recoltele sunt bune. Funcționarii publici fură frecvent bunuri ale statului. În Bihar, India, peste 80% din ajutorul alimentar subvenționat pentru săraci este furat de funcționari corupți. În mod similar, ajutorul alimentar este adesea furat sub amenințarea armelor de către conducători, criminali, războinici și alții asemenea, și vândut pentru profit. Secolul XX abundă în exemple de guverne care au subminat securitatea alimentară a propriilor națiuni, uneori în mod intenționat.
Potrivit Indicelui de percepție a corupției 2011 al Transparency International, „mai mult de două treimi dintre cele clasate au obținut un scor sub 5”, unde 0 înseamnă „foarte corupt” și 10 înseamnă „foarte transparent”. În 2009, în raportul anual se spunea: „Este clar că nicio regiune a lumii nu este scutită de pericolele corupției.”
Corupția poate avea consecințe dezastruoase. Revista Time a relatat: „corupția și neglijența” au fost responsabile – cel puțin în parte – pentru numărul masiv de morți cauzat de cutremurul masiv care a lovit Haiti în 2010. Revista a adăugat: „Inginerii profesioniști sunt rareori folosiți pentru a construi clădiri; inspectorii guvernamentali sunt pur și simplu mituiți.”
Efecte politiceEdit
Corupția produce neîncredere în partidele politice, în liderii politici și în majoritatea instituțiilor publice. Aceasta îi determină pe mulți oameni să adopte strategii mai puțin cooperante și încurajează dezertarea pentru a nu fi exploatați de persoane care aparțin unor rețele corupte. Ca o consecință, în multe țări, aceasta duce la abținere și la pierderea interesului pentru politică pentru perioade lungi de timp. Ocazional, însă, apar mișcări de protest care încearcă să se confrunte cu puterea politică, generând instabilitate politică și represiune politică sau polițienească ulterioară.
Efecte asupra ajutorului umanitarEdit
Amploarea ajutorului umanitar pentru regiunile sărace și instabile ale lumii este în creștere, dar este extrem de vulnerabil la corupție, ajutorul alimentar, ajutorul pentru construcții și alte ajutoare valoroase fiind cele mai expuse riscului. Ajutorul alimentar poate fi deturnat de la scopul propus în mod direct și fizic, sau indirect, prin manipularea evaluării nevoilor, a înregistrării și a distribuirii, pentru a favoriza anumite grupuri sau persoane. În mod similar, în domeniul construcțiilor și al adăposturilor există numeroase posibilități de deturnare și de profit prin livrări neconforme cu standardele, comisioane sau contracte și favoritism în furnizarea de materiale adecvate pentru adăposturi. Astfel, în timp ce agențiile de ajutor încearcă să contracareze deturnarea ajutorului prin includerea unui exces de ajutor, beneficiarii, la rândul lor, sunt preocupați mai ales de excludere. Accesul la ajutor poate sfârși prin a fi limitat la cei cu relații, la cei care plătesc mită sau care sunt forțați să ofere favoruri sexuale. În mod similar, cei care sunt capabili să facă acest lucru pot manipula statisticile pentru a umfla numărul beneficiarilor și a sifona ajutoare suplimentare.
Corupția și drepturile omuluiEdit
În termenii cei mai generali, corupția este însușirea puterii publice în scopuri private. Trecând de la nivelul cel mai general la cel mai specific, corupția poate fi văzută ca: „privatizarea puterii publice” (prezentarea intereselor private ca fiind publice, capturarea statului), deturnarea de fonduri, relația de schimb între un organism public și unul privat pentru a obține un avantaj.
Există indicatori de măsurare a corupției în ceea ce privește percepția cetățenilor. Cea mai cunoscută măsurătoare este Indicele de percepție a corupției (IPC) realizat de Transparency International. Acest indicator combină sondaje și evaluări privind corupția colectate de diverse instituții consolidate și care pun diferite întrebări pe baza unor eșantioane de mai mulți respondenți, care sunt apoi standardizate și supuse unor ajustări statistice.
Pentru a înțelege relația dintre corupție și drepturile omului, este necesar să luăm în considerare faptul că statele au 4 obligații privind drepturile omului, prima este „Respectul”, care presupune să nu interfereze cu sau să pună în pericol realizarea drepturilor omului. Această obligație este îndeplinită de stat prin abțineri și încălcată prin acțiuni. Statul trebuie să se abțină, de exemplu, de la tortură sau de la privarea ilegală de libertate. A doua este „Protejarea”, care revine agenților statului, în conformitate cu competențele lor, de a crea cadrul legal și mecanismele instituționale necesare pentru a preveni încălcările drepturilor omului comise de aparatul de stat. Al treilea este „Garantarea”, care se referă la menținerea și asigurarea exercitării drepturilor omului, precum și la îmbunătățirea și restabilirea acestora în caz de încălcare, iar al patrulea este „Promovarea”, ceea ce înseamnă că agenții statului au obligația de a oferi oamenilor toate informațiile necesare pentru a se asigura că aceștia sunt capabili să se bucure și să își exercite drepturile omului.
Corupția are efecte negative asupra exercitării drepturilor omului. Acest lucru poate fi văzut, într-o primă relație, atunci când, prin intermediul mitei, autoritățile condiționează exercitarea drepturilor omului, de exemplu, atunci când procurorii cer bani de la victimele infracțiunilor, când funcționarii din instanțe cer mită de la părțile implicate în orice procedură, când asistentele, medicii și administratorii de spital cer mită de la pacienți etc. O a doua relație este atunci când statul acceptă plata de mită pentru ca o parte privată să poată efectua o acțiune interzisă de lege, de exemplu, încălcarea măsurilor de siguranță industrială care pot duce la accidente, cum ar fi exploziile miniere; obținerea de evaluări de impact prin plata de mită pentru realizarea unor megaproiecte, cum ar fi baraje, mine, parcuri eoliene și dezvoltări turistice; cumpărarea de voturi și mituirea funcționarilor publici însărcinați cu organizarea de alegeri pentru a comite fraude electorale; încălcând astfel drepturile politice ale cetățenilor, precum și ale altor candidați afectați.
O a treia relație implică faptul că, actele de corupție generează o reducere a resurselor. În cazul în care bugetul este precar, acest lucru duce la mai puține bunuri și la servicii guvernamentale mai slabe, o situație care contravine flagrant obligațiilor de a proteja, respecta, garanta și promova toate drepturile. Corupția subminează principiul progresivității și al non-regresivității. Corupția poate diminua fondurile publice prin utilizarea abuzivă a fondurilor, de exemplu, pentru însușirea privată a resurselor publice, solicitarea de mită pentru achiziționarea de bunuri sau furnizarea de servicii publice, precum și prin crearea de suprataxe și alte tipuri de costuri suplimentare care afectează calitatea procesului de achiziție de bunuri și servicii. O a patra relație indică faptul că corupția structurală a statului face ca procesele de proiectare a politicilor publice să fie distorsionate, generând o privatizare a resurselor publice și, odată cu aceasta, încălcări ale drepturilor omului. Este demn de remarcat faptul că, în cadrul celei de-a 11-a Conferințe Internaționale Anticorupție, s-a subliniat faptul că există convingerea că toți oamenii au dreptul fundamental de a trăi într-o societate fără corupție.
Relația dintre drepturile omului și corupție este foarte strânsă. Pe baza dovezilor empirice obținute prin intermediul diferiților indicatori care măsoară percepția corupției, s-a identificat că, cu cât există mai multă corupție, cu atât mai puțin se exercită drepturile civile legate de emanciparea individului, cum ar fi libertățile de exprimare, de religie, de tranzit, de intrare și ieșire, de întrunire și de asociere și de autodeterminare. În plus, s-a constatat că persoanele care trăiesc în țări cu o prezență mai mare a corupției și a încălcărilor drepturilor omului au condiții de viață total diferite față de cele care trăiesc într-o țară cu mai puțină corupție.
De asemenea, s-a recunoscut că țările cu mai multă corupție sunt mai susceptibile de a avea un scor mai mic în ceea ce privește exercitarea drepturilor economice și sociale ale femeilor. În acest sens, creșterea impunității va genera faptul că interacțiunea acesteia cu corupția va avea un impact mai mare asupra încălcărilor drepturilor omului.
De exemplu, în condițiile unei rate ridicate a corupției în China, unul dintre punctele forte ale președintelui Xi Jinping, încă de la sosirea sa în funcția de secretar general în 2012, a fost campania sa anticorupție care vizează pedepsirea tuturor abaterilor, cum ar fi îmbogățirea ilicită, abuzul de putere și încălcarea drepturilor omului, săvârșite de înalți funcționari, indiferent de puterea lor în Partidul Comunist Chinez (PCC) sau în guvern; până în 2017, peste 1,2 milioane de membri ai PCC fuseseră deja sancționați
Alte domeniiEdit
Corupția nu este specifică țărilor sărace sau bogate, țărilor în curs de dezvoltare sau în tranziție. Forma preferată de corupție variază de la o țară la alta și se constată că în țările mai transparente și mai democratice aceasta ia forme mai subtile și mai complexe, deoarece există un control public mai mare. Pe de altă parte, în țările în care nu există o presă liberă și alegeri libere, corupția poate lua forme mai crude. În țările vest-europene au existat cazuri de mită și alte forme de corupție în toate domeniile posibile: de exemplu, plățile „pe sub masă” făcute de pacienți unor chirurgi de renume cu intenția de a-i avansa pe listele de așteptare, mita plătită de furnizorii industriei auto pentru a include conectori de proastă calitate în, de exemplu, echipamente de siguranță precum airbagurile, mita plătită de furnizorii de defibrilatoare (pentru a vinde condensatoare electrice, de exemplu), mita plătită de furnizorii industriei auto pentru a vinde condensatoare electrice (de exemplu), mita plătită de furnizorii industriei auto pentru a vinde condensatoare electrice (de exemplu), mita plătită de furnizorii industriei auto pentru a vinde condensatoare electrice (de exemplu), mita plătită de furnizorii industriei auto pentru a include conectori de proastă calitate în echipamente de siguranță precum airbagurile, (pentru a vinde condensatoare electrice de capacitate redusă), contribuții plătite de rude bogate la „fondul social și cultural” al unei universități de prestigiu în schimbul acceptării copiilor lor ca studenți, mită plătită pentru obținerea de diplome, avantaje financiare și de altă natură oferite membrilor comitetului executiv al unui producător de automobile în schimbul unor poziții și voturi favorabile pentru angajați, etc…. Aceste diverse manifestări ale corupției pot constitui, în cele din urmă, un pericol pentru sănătatea publică sau pot discredita anumite instituții sau relații sociale esențiale.
Corupția poate afecta, de asemenea, diferitele componente ale activităților sportive (arbitri, jucători, personal medical și de laborator implicat în controalele antidoping, membri ai federației sportive naționale și ai comitetelor internaționale însărcinate să decidă asupra statutului contractelor sau a locurilor de desfășurare a competițiilor).
Au existat, de asemenea, urmăriri penale împotriva (membrilor) diferitelor tipuri de organizații non-profit și ONG-uri, precum și a organizațiilor religioase.
În cele din urmă, distincția dintre corupția din sectorul public și cea din sectorul privat pare uneori oarecum artificială, iar inițiativele naționale anticorupție ar putea fi nevoite să evite lacunele juridice și legale în domeniul de aplicare al instrumentelor.
Ar putea fi nevoite să evite lacunele juridice și legale în domeniul de aplicare al instrumentelor.
Ar putea fi nevoite, de asemenea, să evite lacunele juridice și legale în domeniul de aplicare al instrumentelor.
Ar putea fi nevoite, de asemenea, să evite lacunele juridice și legale în domeniul de aplicare al instrumentelor.