Botanical.com Home Page
(Calendula officinalis LINN.)
Click pe grafic pentru mărire
Botanical: Calendula officinalis (LINN.)
Familia: N.O. Compositae
- Istorie
- Cultură
- Părți folosite
- Acțiune și întrebuințări medicinale
—Sinonime—Caltha officinalis. Auriu. Ruddes. Mary Gowles. Oculus Christi. Pot Marigold. Marygold. Fiore d’ogni mese. Solis Sponsa.
—Părți folosite—Flori, plante, frunze.
Gălbenelele comune sunt cunoscute de toată lumea, cu frunzele sale de culoare verde pal și florile sale portocalii-aurii. Se spune că înflorește în calendele fiecărei luni, de unde și numele său latin, iar una dintre denumirile sub care este cunoscută în Italia – fiore d’ogni mese – confirmă această derivare. Nu a fost numită după Fecioară, numele său fiind o corupere a anglo-saxonului merso-meargealla, Marsh Marigold. Autorii din engleza veche o numeau Golds sau Ruddes. Cu toate acestea, a fost asociat mai târziu cu Fecioara Maria, iar în secolul al XVII-lea cu regina Maria. —Istorie—A fost bine cunoscută de vechii fitoterapeuți ca floare de grădină și pentru utilizare în bucătărie și medicină. Dodoens-Lyte (A Niewe Herball, 1578) spune: „Are flori galbene plăcute, luminoase și strălucitoare, care se închid la apusul soarelui și se întind și se deschid din nou la răsăritul soarelui”. Linnaeus a atribuit o limită mai restrânsă expansiunii florilor sale, observând că acestea sunt deschise de la ora nouă dimineața până la trei după-amiaza. Această expansiune și închidere regulată a florilor a atras atenția de timpuriu și, prin urmare, planta a primit numele de solsequia și solis sponsa. Există o aluzie la această particularitate în poeziile lui Rowley: „The Mary-budde that shooteth (shutteth) with the light”. Și în Poveste de iarnă: „Marigoldul care merge la culcare cu soarele, Și cu el se ridică plângând”. A fost cultivată în grădina de bucătărie pentru florile sale, care sunt uscate pentru bulion și despre care se spune că liniștesc inima și spiritul. Fuller scrie: „Cunoaștem cu toții numeroasele și suveranele virtuți din frunzele tale, Herbe Generalle în toate ciorbele”. (Antheologie, 1655.) Stevens, în Maison Rustique, or the Countrie Farme (1699), menționează gălbenelele ca fiind un specific pentru dureri de cap, icter, ochi roșii, dureri de dinți și agonie. Florile uscate sunt încă folosite în rândul țăranilor „pentru a întări și a alina inima”. El mai spune: „Conservele făcute din flori și zahăr, luate în postul de dimineață, vindecă tremuratul hartei și se dau și în timp de ciumă sau de molimă. Frunzele galbene ale florilor sunt uscate și păstrate peste tot în Țările de Jos împotriva iernii pentru a fi puse în ciorbe, în poțiuni fizice și în diverse alte scopuri, în cantități atât de mari încât în unele băcănii sau magazine de mirodenii se găsesc butoaie pline cu ele și sunt vândute cu un penny sau mai puțin, astfel încât nici o ciorbă nu este bine făcută fără gălbenele uscate”. În trecut, florile sale erau folosite pentru a da brânzei o culoare galbenă. În „Macer’s Herbal” se afirmă că numai privirea la gălbenele va scoate umorile rele din cap și va întări vederea. ‘Golde is bitter in savour Fayr and zelw is his flowur Ye golde flour is good to sene It makyth ye syth bryth and clene Wyscely to lokyn on his flowres Drawyth owt of ye heed wikked hirores . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Loke wyscely on golde erly at morwe Yat day fro feures it schall ye schall borwe: „Mirosul de aur e bun de mirosit. ‘Trebuie luată numai când luna este în Semnul Fecioarei și nu când Jupiter este în ascendent, pentru că atunci planta își pierde virtutea. Iar culegătorul, care trebuie să fie în afara păcatului de moarte, trebuie să spună trei Pater Nosters și trei Aves. Aceasta îi va da purtătorului o viziune despre oricine l-a jefuit”. Din Eleanour Sinclair Rohde’s Old English Herbals: ‘Despre marygold aflăm că Summe obișnuiește să le facă aici gălbui cu floarea acestei ierburi, nefiind în concordanță cu culoarea naturală pe care Dumnezeu i-a dat-o’. Gerard vorbește despre: ‘The fruitful or much-bearing marigold, . . . . se numește, de asemenea, Jackanapes-on-horsebacke: are frunze, tulpini și rădăcini ca și gălbenelele obișnuite, dar se deosebește prin forma florilor sale; pentru că această plantă scoate în vârful tulpinii o floare ca și celelalte gălbenele, din care pornesc diverse alte floare mici, la fel de galbene și de aceeași formă ca și prima; ceea ce, dacă nu mă înșel, se întâmplă per accidens, sau din întâmplare, așa cum îi place naturii să se joace adesea cu alte flori, sau cum copiii sunt purtați cu două degete pe o mână, sau altele asemenea, care, trăind ca oamenii, fac copii ca alții: tot așa este și sămânța acestei gălbenele, care, dacă este semănată, nu scoate nici o floare dintr-o mie ca planta din care a fost luată.’ Culpepper spune că este o: „o plantă a Soarelui și a Leului. Întărește extrem de mult inima și este foarte expulzivă și puțin mai puțin eficientă în cazul variolei și al rujeolei decât șofranul. Sucul frunzelor de gălbenele amestecat cu oțet, și orice umflătură fierbinte scăldată cu el, dă instantaneu ușurare și o calmează. Florile, fie verzi, fie uscate, sunt foarte folosite în oje, ciorbe și băuturi, ca un reconfortant al inimii și al spiritului și pentru a alunga orice calitate malignă sau pestilențială care le-ar putea deranja. O plachetă făcută cu flori uscate în pulbere, grăsime de porc, terebentină și colofoniu, aplicată pe piept, întărește și ajută inima în mod infinit în cazul febrei, fie că este vorba de febră pestilențială sau nu”.
—Cultivare–Tăciunele este originară din sudul Europei, dar perfect rezistentă în această țară și ușor de cultivat. Semințele semănate în aprilie, în orice sol, în locuri însorite sau semiînsorite, germinează ușor. Nu necesită nici o altă cultivare decât menținerea lor curată de buruieni și subțierea acolo unde sunt prea apropiate, lăsându-le la o distanță de 9 – 10 centimetri, pentru ca ramurile lor să aibă loc să se întindă. Plantele vor începe să înflorească în iunie și vor continua să înflorească până când înghețul le va ucide. Acestea vor crește de la an la an, dacă sunt lăsate să se însămânțeze singure. Semințele se coc în august și septembrie și, dacă li se permite să se împrăștie, vor furniza o rezervă de plante tinere în primăvară.
Numai soiul comun cu flori portocalii adânci are valoare medicală.
—Părți folosite—Floarea și frunzele.
Frunzele. – Se culeg numai pe vreme frumoasă, dimineața, după ce roua a fost uscată de soare. Flori. – Se folosesc buchețelele de raze, care trebuie uscate rapid la umbră, într-un curent bun de aer cald, întinse pe foi de hârtie, lejer, fără să se atingă între ele, altfel se decolorează.
–Acțiune și întrebuințări medicinale–Măceșica este folosită mai ales ca remediu local. Acțiunea sa este stimulantă și diaforetică. Administrată intern, ajută acțiunea locală și previne supurația. Infuzia de 1 uncie la o jumătate de litru de apă clocotită se administrează intern, în doze de o lingură, și extern, ca aplicație locală. Este utilă în ulcerul cronic, vene varicoase etc. A fost considerată în trecut ca având multă valoare ca aperitiv și detergent în obstrucțiile viscerale și în icter.
S-a afirmat că o floare de gălbenele, frecată pe partea afectată, este un remediu admirabil pentru durerea și umflăturile provocate de înțepătura unei viespi sau a unei albine. O loțiune făcută din flori este foarte utilă pentru entorse și răni, iar o apă distilată din ele este bună pentru ochii inflamați și dureroși.
O infuzie din flori proaspăt culese este folosită în febră, deoarece favorizează ușor transpirația și aruncă afară orice erupție – un decoct din flori este foarte folosit în districtele de la țară pentru a scoate afară variola și rujeola, în același mod ca și șofranul. Florile de gălbenele sunt cerute pentru afecțiunile copiilor.
Frunzele, când sunt mestecate la început, comunică o dulceață vâscoasă, urmată de un gust puternic și pătrunzător, de natură salină. Sucul exprimat, care conține cea mai mare parte a acestei materii picante, a fost administrat în cazuri de costică și s-a dovedit foarte eficient. Adulmecat pe nas, excită strănutul și o scurgere de mucus din cap.
Frunzele, consumate sub formă de salată, au fost considerate utile în scrofulița copiilor, iar calitățile acre ale plantei au făcut ca aceasta să fie recomandată ca extirpator de negi.
Din floare s-a extras, de asemenea, un colorant galben, prin fierbere.
— Preparate și dozaj–Extract lichid, 1/4 până la 1 drahmă.
Cumpărați de la Richters Semințe
Semințe de galbenele lămâi (Tagetes tenuifolia)
Semințe de galbenele portocalii (Tagetes tenuifolia)
Semințe de galbenele roșii (Tagetes tenuifolia)
Semințe de galbenele roșii (Tagetes tenuifolia) Semințe
Semințe de gălbenele franțuzești (Tagetes patula) Semințe
Semințe de gălbenele mexicane (Tagetes minuta) Semințe
Semințe de gălbenele aztece (Tagetes erecta ‘Crackerjack’) Semințe
Semințe de gălbenele dulci (Tagetes lucida) Semințe
Lemon Gem Marigold (Tagetes tenuifolia) Plante
Orange Gem Marigold (Tagetes tenuifolia) Plante
Red Gem Marigold (Tagetes tenuifolia) Plante
Lemon Gem Marigold (Tagetes tenuifolia) Plante
Lemon Plante de gălbenele de mentă (Tagetes lemmonii)
Plante de gălbenele de aur (Tagetes lucida)
Indexul denumirilor comune
Pagina de pornire a unei plante medicinale moderne