INTER PRESS SERVICE

NEW DEHLI, 14 apr 2020 (IPS) – Arti Zodpe este de la teatrul Tamasha (dans-dramă populară) din Sangli, în statul indian Maharashtra. După spectacolele de seară, unii dintre cântăreți și dansatori oferă publicului servicii de muncă sexuală.

„Trăim în afara orașului, deoarece oamenii se simt deranjați de sunetul ghunghroo-ului și al muzicii noastre. Când mergem în oraș, în special la o clinică de sănătate sexuală, personalul spune: „deci ați venit să vă răspândiți mizeria aici”. Dacă facem un avort, ne obligă să curățăm podeaua după aceea”, spusese ea la o întâlnire recentă a medicilor și a experților în domeniul dreptului la avort.

Viața lui Zodpe povestește dificultățile cu care se confruntă femeile vulnerabile ca ea pentru a face un avort și explică în detalii dureroase straturile de discriminare socială și de stigmatizare cu care se confruntă femeile marginalizate în societatea indiană ortodoxă.

Avortul în condiții de siguranță este încă un vis pentru mulți

Avortul este liber în India din 1971, însă milioane de femei încă nu reușesc să aibă acces la avorturi sigure.

Potrivit raportului Lancet Global Health 2019, 15,6 milioane de avorturi au avut loc aici în 2015, dintre care 78% au fost efectuate în afara unităților de sănătate. De asemenea, cele mai multe dintre aceste avorturi au fost efectuate de femei care au obținut medicamente pentru avorturi medicale de la farmacii și vânzători informali fără prescripție medicală.

Potrivit Biroului Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR), se estimează că avorturile nesigure sunt responsabile de 9 până la 20 la sută din toate decesele materne din țară.

Un studiu mai recent realizat de Mahila Sarvangeen Utkarsh Mandal (MASUM), un ONG cu sediul în Pune, și Asia Safe Abortion Partnership (ASAP), efectuat în șapte dintre cele 29 de state indiene, a arătat că 80 la sută dintre femei nu cunoșteau legea existentă și, ca urmare, se temeau să apeleze la servicii de avort în condiții de siguranță.

Studiul, publicat luna trecută, a intervievat 200 de participante și a constatat că toate avortaseră la un moment dat, în timp ce unele avuseseră până la șase avorturi. Cu toate acestea, niciuna dintre femei nu dezvăluise acest lucru familiei sau prietenilor lor, în primul rând de teama stigmatizării sociale.

Potrivit lui Hemlata Pisal, coordonatorul de proiect de la MASUM, existau diverse lacune și discrepanțe atunci când venea vorba de servicii de avort în centrele de sănătate publică (PHC):

• Pilele de avort medical erau în mare parte indisponibile, și chiar și atunci când erau disponibile (prin clinici private sau mai ales prin farmacii), existau variații în ceea ce privește dozele și tipurile de pastile prescrise.
• Metoda învechită D & C (dilatare și chiuretaj) era încă folosită în multe centre de sănătate din India și nu exista un protocol standard urmat atât pentru metodele chirurgicale, cât și pentru cele nechirurgicale.
• Dar, mai presus de toate, exista un nivel ridicat de stigmatizare practicat de personal.

„Femeile pe care le-am intervievat au raportat că atunci când s-au adresat la PHC pentru avort au fost deseori refuzate sau supuse la umilințe și abuzuri extreme”, a declarat Pisal pentru IPS.

Liberalizarea legii

În data de Mar. 17, cu o săptămână înainte ca țara să intre într-un blocaj la nivel național pentru a opri răspândirea bolii coronavirus sau COVID-19, parlamentul indian a votat o versiune modificată a vechii legi a avortului, Legea privind întreruperea medicală a sarcinii (MTP) din 1971, făcând-o mai liberală și mai acomodativă.

• Una dintre caracteristicile proeminente ale legii MTP modificate a fost creșterea limitei superioare pentru avort de la 20 la 24 de săptămâni. Cu toate acestea, noua lege va favoriza doar „categorii speciale de femei”, printre care se numără supraviețuitoarele violului, victimele incestului, cele cu handicap diferit și minorele.
• De asemenea, îi oferă femeii posibilitatea de a întrerupe sarcina dacă sunt detectate anomalii fetale în termen de 24 de săptămâni de sarcină. În ultimii ani, au fost intentate mai multe procese care au cerut o creștere a limitei maxime pentru anomaliile fetale.

După ce a vorbit în parlament cu această ocazie, ministrul indian al sănătății, Harsh Vardhan, a declarat că noua lege este foarte progresistă și promite să asigure siguranța femeilor.

Practicienii medicali și exercițiile de sănătate au salutat, de asemenea, amendamentul.

Dr. Noor Fathima, un înalt oficial în domeniul sănătății publice și ginecolog din Bangalore, a declarat pentru IPS că va face avortul „mai puțin greoi pentru furnizorii de servicii”.

„Legea MTP este în special un avantaj pentru femeile care se confruntă cu stări de sarcină epuizante din punct de vedere emoțional și stigmatizante”, a declarat Fathima pentru IPS.

Lipsa de responsabilitate alimentează discriminarea

Cu toate acestea, mulți au spus că stigmatizarea socială continuă reprezintă o amenințare serioasă la adresa eficacității noii legi, care acordă, de asemenea, dreptul femeii la o intimitate completă.

Dar grupurile vulnerabile de femei rareori se bucură de acest drept la intimitate, a declarat Kousalya Periasamy, șefa Positive Women’s Network (PWN), un grup cu sediul în Chennai care militează pentru drepturi egale pentru femeile seropozitive din întreaga Indie.

„Personalul de la orice centru de avort ne întreba frecvent ‘de ce te culcai cu partenerul tău când ai HIV’? Ni se cere, de asemenea, să prezentăm documente de identitate și scrisori de consimțământ din partea membrilor de sex masculin ai familiei. Adesea ni se refuză avortul chiar și fără un motiv. Iar după avort, trebuie să facem curățenie în cameră”, a declarat Periasamy pentru IPS.

Motivul din spatele unei astfel de umilințe, spune ginecologul din Mumbai și coordonator la ASAP, Dr. Suchitra Dalvie, este că în prezent nu există o responsabilitate pentru calitatea îngrijirii avorturilor sau pentru refuzuri.

„Femeile încă mor din cauza avorturilor septice și/sau suportă dureri imense, rușine publică și atitudini de judecată-abuz. Dacă nu astupăm aceste găuri, situația nu se va schimba în mod dramatic, deoarece 80% dintre femei nu sunt conștiente de lege pentru început”, a declarat ea pentru IPS.

Stigma – o provocare globală

Katja Iversen, director executiv al Women Deliver – grupul global de advocacy cu sediul la New York – este de acord că stigmatizarea este un obstacol serios în calea accesării serviciilor de avort în întreaga lume.

„Avortul este o nevoie de bază de asistență medicală pentru milioane de fete și femei, iar întreruperea legală și sigură a sarcinii salvează viețile femeilor în fiecare zi. Din nefericire, avortul a fost stigmatizat pentru a împiedica oamenii să vorbească despre el și pentru a menține controlul asupra corpului femeilor, iar această tăcere duce la împotrivire politică și la mituri periculoase”, a declarat Iversen pentru IPS.

Studiul realizat de MASUM a descoperit, de asemenea, unele dintre aceste mituri și credințe nefondate care existau în rândul femeilor din întreaga țară. Unele dintre acestea sunt:

• Interupția medicală a unei sarcini este ilegală.
• Avortul este legal doar până la 12 săptămâni.
• Abortul nu este permis pentru prima sarcină.
• Abortul cauzează infertilitate permanentă.
• Semnătura soțului unei persoane este obligatorie pentru un avort.

„Aceste credințe blochează în cele din urmă căile societății de a vedea și de a discuta despre avort ca o problemă normală de sănătate și de a discuta într-un mod transparent”, spune Pisal.

Avortul în condiții de siguranță pentru o viață mai bună

Potrivit lui Iversen, accesul liber și regulat la sănătatea reproducerii, inclusiv la îngrijirea avortului, poate duce la îmbunătățirea generală a condițiilor de viață ale femeilor și la o lume mai echitabilă din punctul de vedere al egalității de gen.

„Atunci când fetele și femeile au acces la servicii de sănătate reproductivă, inclusiv la avort, acestea au mai multe șanse de a rămâne la școală, de a se alătura și de a rămâne în câmpul muncii, de a deveni independente din punct de vedere economic și de a-și trăi întregul potențial. Este un ciclu virtuos și aduce beneficii indivizilor, comunităților și țărilor”, a spus ea.

Obiectivul de dezvoltare durabilă (ODD) 3 al Organizației Națiunilor Unite de a asigura o viață sănătoasă și de a promova bunăstarea tuturor confirmă, de asemenea, acest lucru. Ținta 3.7 din ODD 3 urmărește în mod specific să asigure „accesul universal la servicii de sănătate sexuală și reproductivă”.

În India, cu toate acestea, atingerea acestei ținte ar putea necesita mai mult decât o modificare a legii.

Dr. Ravi Duggal, un consultant senior în domeniul sănătății cu sediul în Mumbai, sugerează consolidarea sistemului de sănătate publică, care, în opinia sa, va asigura reglementarea costurilor și accesul la servicii ca o chestiune de drept; stocarea regulată și la timp a medicamentelor; și sensibilizarea furnizorilor de servicii, inclusiv a medicilor și asistentelor medicale.

Fathima este de acord.

„Un sistem de sănătate publică mai puternic este o necesitate a momentului. Dacă personalul este lipsit de judecăți, confidențial, respectă intimitatea și (generează) un răspuns prompt, se va face un drum lung pentru ca femeile să treacă de la căutarea de îngrijiri pentru avort în unități necalificate la unități aprobate.”

Dar, în timp ce India și-a prelungit închiderea COVID-19 de trei săptămâni până la 3 mai, cu puțin peste 10.000 de cazuri înregistrate, săracii sunt cei care au fost cei mai afectați de închiderile din întreaga țară.

Aceasta include femeile care au nevoie de avorturi, deoarece toate spitalele și clinicile și-au închis serviciile de tratament gratuit, în aer liber, fără coronavirus.

Și în Sangli, districtul de origine al lui Zodpe, zona a fost declarată un hotspot COVID-19. Pentru femeile sărace și marginalizate ca ea, acest lucru înseamnă o mare luptă pentru supraviețuire, deoarece nu pot lucra și câștiga un trai și, de asemenea, rămân în imposibilitatea de a avea acces la servicii de sănătate sexuală și reproductivă.