Premiul Pritzker

Premiul Pritzker, în întregime Premiul Pritzker pentru arhitectură, premiu internațional acordat anual pentru a recunoaște contribuția unui arhitect în viață. A fost adesea numit Premiul Nobel al arhitecturii.

Premiul Pritzker a fost înființat în 1979 de Jay și Cindy Pritzker din Chicago, care l-au finanțat ca fundație prin intermediul afacerii lor de familie, Hyatt Corporation. Scopul inițial declarat al premiului a fost acela de a împinge arhitectura și arhitecții în atenția publicului și de a susține ideea că clădirile au o influență reală asupra vieții oamenilor. Premiul a fost conceput pentru a onora arhitecții pentru ansamblul lor complet de lucrări construite.

Din 1979, în fiecare an, un juriu independent format din aproximativ opt persoane – alcătuit din critici, arhitecți practicieni și patroni ai artelor – a decis câștigătorul. Nu există mandate fixe pentru jurați, care devin parte a juriului prin invitație și se retrag atunci când doresc. Printre jurații notabili s-au numărat J. Carter Brown, fostul director al National Gallery of Art din Washington, D.C.; omul de afaceri italian Giovanni Agnelli; criticul de arhitectură Ada Louise Huxtable; istoricul de artă Kenneth Clark; și arhitecți importanți precum Philip Johnson (primul laureat al premiului), Maki Fumihiko, Frank O. Gehry și Cesar Pelli.

Care arhitect licențiat poate nominaliza un candidat, comunicând cu directorul executiv al juriului. În plus, directorul caută în mod activ nominalizări din partea criticilor, a cadrelor universitare, a profesioniștilor din domenii conexe și a membrilor juriului. Ca parte a procesului de deliberare, care are loc la începutul anului, jurații vizitează multe clădiri ale arhitecților care sunt luate în considerare pentru premiu. Această muncă pe teren este un aspect deosebit de pozitiv al premiului și îl distinge de alte premii care se bazează pur și simplu pe fotografii.

Premiul Pritzker este dotat cu o bursă de 100.000 de dolari și, până în 1987, cu o sculptură Henry Moore în ediție limitată; aceasta a fost înlocuită în anii următori cu o medalie comemorativă din bronz. Premiul este prezentat în cadrul unei ceremonii, de obicei în luna mai a fiecărui an, într-un loc semnificativ din punct de vedere arhitectural. Doar în trei ocazii au fost aleși doi câștigători: 1988 (pentru a sărbători cea de-a zecea aniversare a premiului) și 2001 și 2010 (pentru a recunoaște ambii parteneri ai unei firme de arhitectură). Foștii câștigători se numără printre cele mai importante figuri ale arhitecturii de la sfârșitul secolului XX și începutul secolului XXI. Pentru câștigătorii Premiului Pritzker, a se vedea tabelul.