Căutați surse: „Peorð” – știri – ziare – cărți – savant – JSTOR (martie 2013)
(Aflați cum și când să eliminați acest mesaj șablon)
| Nume | Proto-Germanic | Old English |
|---|---|---|
| *Perþō? | Peorð | |
| Shape | Elder Futhark | Futhorc |
 |
||
| Unicode | ᛈ
U+16C8
. |
|
| Transliterare | p | |
| Transcriere | p | |
| IPA | ||
| Poziție în rune-rând |
14 | |
Acest articol conține caractere runice. Fără un suport de redare adecvat, este posibil să vedeți semne de întrebare, casete sau alte simboluri în loc de rune.
ᛈ este runa care denumește sunetul p (stop bilabial voiceless) în alfabetul runic Elder Futhark. Ea nu apare în Younger Futhark. Este numită peorð în rune-poemul anglo-saxon și glosată enigmatic după cum urmează:
ᛈ peorð byþ symble plega and hlehter / ƿlancum , ðar ƿigan sittaþ / on beorsele bliþe ætsomne „Peorð este o sursă de recreere și amuzament pentru cei mari, unde războinicii stau fericiți împreună în berărie”.
Numele nu este inteligibil din engleza veche, adică în această limbă nu se cunoaște niciun cuvânt asemănător cu peorð. Conform unui manuscris din secolul al IX-lea al lui Alcuin (Codex Vindobonensis 795), scris folosind alfabetul gotic din Marea Britanie, literele 
p (bazat pe un Π grecesc) și 
q (un Π inversat) sunt numite „pairþra” și, respectiv, „qairþra”. Una dintre aceste denumiri este în mod clar derivată din cealaltă. Cu toate acestea, numele nu sunt inteligibile nici în limba gotică și nu este clar care este derivat din care, deși se știe că Elder Futhark avea o rună p, dar nu și q. În orice caz, pare evident că peorð este înrudit cu pairþra. Futhorc anglo-saxon a adoptat exact aceeași abordare pentru adăugarea unei rune labiovelar, ᛢ cƿeorð, atât în formă, cât și în nume, bazată pe peorð, dar nu se știe dacă runele gotice aveau deja o rună similară variantă de p, sau dacă litera labiovelar a fost o creație din secolul al IV-lea a lui Ulfilas.
Numele germanic comun ar putea să se refere la un copac de pere (sau poate, în general, la un pom fructifer). Pe baza contextului de „recreere și amuzament” dat în poemul runic, o interpretare speculativă comună este că sensul intenționat este „lemn de pară” ca material fie al unui instrument de suflat din lemn, fie al unei „cutii de joc” sau al unor piese de joc făcute din lemn.
Din peorð, forma proto-germanică *perðu, *perþō sau *perþaz poate fi reconstruită pe baze pur fonologice. Termenul proto-germanic așteptat pentru „pară” ar fi *pera-trewô (*pera fiind, totuși, un împrumut post-proto-germanic, fie vest-germanic, fie germanic comun, dacă goticul pairþra însemna „pară”, din latina vulgară pirum (plural pira), la rândul său de origine necunoscută). Numele literei Ogham Ceirt, glosat ca „măr”, poate fi, la rândul său, un împrumut din germanică în irlandeza primitivă.
Cea mai veche atestare a runei se află în rândul futhark-ului din Kylver Stone (cca. 400 d.Hr.). Cel mai timpuriu exemplu într-un context lingvistic (spre deosebire de un abecedar) se află deja în futhorc, în inscripțiile monetare Kent II, III și IV (numele personale pada și æpa/epa), datate la cca. 700 d.Hr. Pe sicriul Sfântului Cuthbert (698 d.Hr.), o rună p ia locul grecescului Ρ. Bastonul de tisă din Westeremden (cca. 750 d.Hr.) are op hæmu „acasă” și up duna „pe deal”.
Looijenga (1997) speculează că runa p a apărut ca o variantă a runei b, în paralel cu natura secundară a runei peith din Ogham. Incertitudinea din jurul runei este o consecință a rarității fonemului *p în proto-germanică, ea însăși datorată rarității fonemului său părinte *b în proto-indo-europeană.
Runa este întreruptă în Younger Futhark, care exprimă /p/ cu runa b, de exemplu pe Piatra Skarpåker din epoca vikingă,
iarþ sal rifna uk ubhimin
pentru vechea nordică
Jörð skal rifna ok upphiminn. „Pământul se va rupe și cerurile deasupra”.