Pentamidina este un derivat aromatic de diamidină care a devenit una dintre terapiile standard pentru pneumonia Pneumocystis carinii (PCP), în special la pacienții cu sindromul imunodeficienței dobândite (SIDA). Cu toate acestea, în cazul administrării parenterale a medicamentului există un risc ridicat de toxicitate. Pentamidina inhalată produce concentrații mult mai mari de medicament pe suprafața bronhoalveolară, cu o absorbție sistemică minimă. Aceasta a fost utilizată cu succes pentru tratamentul PCP la pacienții cu SIDA, dar contribuția sa cea mai valoroasă a fost ca profilaxie la pacienții cu SIDA cu risc ridicat de a dezvolta PCP. În studiile prospective controlate s-a înregistrat o reducere de peste 80% a ratei de recidivă cu pentamidină. Reducerea ratei de recidivă în rândul pacienților care au avut un episod anterior de PPC a fost de 50 până la 100% comparativ cu grupurile de control istoric, pe o perioadă de urmărire de aproximativ 6 luni în medie. Efectele adverse sistemice semnificative la pentamidina inhalată sunt rare. Efectele respiratorii asociate cu inhalarea sunt frecvente, dar de obicei controlabile fără întreruperea tratamentului. Dimensiunea ideală a particulelor pentru distribuția uniformă a pentamidinei în plămâni este considerată a fi de 1 până la 2 microni. Nebulizatoarele cu jet, cum ar fi sistemul „Respirgard II”, produc un diametru aerodinamic mediu masic (MMAD) al particulelor în acest interval. Nebulizatoarele cu ultrasunete produc particule mai mari. Implicația acestei diferențe este că, în timp ce nebulizatoarele cu ultrasunete pot avea o distribuție alveolară mai slabă și incidența efectelor secundare locale (comună tuturor formulărilor) poate fi mai mare, eliberarea totală a medicamentului poate fi mai eficientă, permițând o profilaxie eficientă a PCP cu doze mai mici (120 mg față de 300 mg lunar). Cu toate acestea, nu există date disponibile care să compare eficacitatea și tolerabilitatea diferitelor formulări de pentamidină inhalată. Cu toate acestea, pentamidina inhalată ar părea pregătită să devină profilaxia de rutină la pacienții cu SIDA sau cu complexitate legată de SIDA care prezintă risc de a dezvolta PCP.
