Simptome
Perioada de incubație a virusului La Crosse (LACV) (intervalul de timp de la înțepătura de țânțar infectat până la debutul bolii) variază între 5 și 15 zile. Boala LACV se caracterizează de obicei prin febră (care durează de obicei 2-3 zile), dureri de cap, greață, vărsături, oboseală (oboseală) și letargie (activitate sau vigilență redusă). Boala neuroinvazivă severă (boală care afectează sistemul nervos) apare cel mai frecvent la copiii cu vârsta sub 16 ani.
Deși convulsiile în timpul bolii acute sunt frecvente, cazurile fatale sunt rare (<1%) și majoritatea pacienților par să se recupereze complet. În unele cazuri au fost raportate sechele neurologice (afecțiuni rezultate din boala inițială) de durată variabilă. Acestea pot include convulsii recurente, hemipareză (paralizie parțială a unei părți a corpului) și anomalii cognitive și neurocomportamentale.
Tratament
Nu există un vaccin împotriva infecției cu LACV sau un tratament antiviral specific pentru infecția clinică cu LACV. Pacienții cu suspiciune de encefalită LACV trebuie spitalizați, trebuie comandate teste serologice adecvate și alte teste de diagnostic și trebuie administrat un tratament de susținere (inclusiv controlul convulsiilor).
Evaluare clinică (pentru furnizorii de asistență medicală)
În cazurile de boală neuroinvazivă acută LACV, examinarea lichidului cefalorahidian (LCR) arată de obicei un număr ușor crescut de globule albe și o glicemie normală; proteinele din LCR sunt crescute în aproximativ o treime din cazuri. Numărul de celule albe din sângele periferic este de obicei ridicat. Tomografia computerizată (CT) a creierului este de obicei normală, în timp ce anomaliile electroencefalografice (EEG) sunt mai frecvente. Rezultatele EEG se aseamănă adesea cu cele observate în cazurile de encefalită herpetică simplex.
LACV este dificil de izolat din probe clinice și aproape toate izolatele (și rezultatele pozitive ale PCR) au provenit din țesut cerebral sau LCR. În absența unei metode sensibile și neinvazive de detectare a virusului, testarea serologică rămâne principala metodă de diagnosticare a infecției cu LACV. În combinație cu o prezentare clinică consistentă într-o zonă endemică, un diagnostic rapid și precis al bolii acute neuroinvazive LACV poate fi pus prin detectarea anticorpilor IgM specifici LACV în ser sau LCR. Testele LACV IgM sunt disponibile în comerț, în unele laboratoare ale departamentelor de sănătate de stat și la CDC. Un rezultat pozitiv al testului LACV IgM trebuie confirmat prin testarea anticorpilor neutralizanți pe probe de ser în fază acută și de convalescență la un laborator de sănătate publică de stat sau la CDC. Pentru a trimite specimene pentru testare la CDC, vă rugăm să contactați departamentul de sănătate al statului dumneavoastră.
Toate cazurile de boală LACV trebuie raportate autorităților locale de sănătate publică. Raportarea poate ajuta autoritățile locale, de stat și naționale să recunoască focarele acestei boli relativ rare și să instituie măsuri de control pentru a limita viitoarele infecții.
>.